Încălcarea art. 6 par. 1 din Convenție. Absenţa unui civil din rolul central de consilier al tribunalului militar al Marinei priveazǎ instanţa de una dintre cele mai importante garanţii ale independenţei

CEDO, Marea Cameră, cauza Grieves c. Regatului Unit, hotărârea din 16 decembrie 2003, cererea nr.  57067/00

Situația de fapt

La data de 18 iunie 1998, reclamantul – cadru ȋnrolat în Marina Regală Britanică – a fost gǎsit vinovat de un tribunal militar de rǎnire cu intenţie, ȋncălcând Actul pentru crime ȋmpotriva persoanei din 1861. Acesta a fost condamnat, inter alia, la trei ani de ȋnchisoare, eliberarea din serviciu și degradare, respectiv la plata de despǎgubiri ȋn valoare de 700 de lire sterline.

Tribunalul militar a fost compus dintr-un președinte (un cǎpitan al Marinei Regale Britanice), patru ofiţeri maritimi (un comandant, doi locotenenţi-comandori și un locotenent) și un consilier al tribunalului militar. Consilierului tribunalului militar, care deţinea un grad inferior președintelui tribunalului militar, activa ȋn funcţia de consilier juridic ȋn cadrul FLEET (autoritatea responsabilǎ de organizarea și desfǎșurarea tuturor navelor aflate pe mare). Acuzarea a fost condusǎ de un locotentent-comandor din cadrul Parchetului Militar. Reclamantul a optat sǎ fie reprezentat de cǎtre un avocat-pledant maritim.

La data de 29 septembrie 1998, executivul Marinei a decis sǎ nu modifice verdictul tribunalului militar. La data de 20 iunie 1999, un singur judecǎtor de la curtea militară de apel a respins apelul formulat de reclamant.

Asupra art. 6 par. 1 din Convenție

Plângerea formulatǎ de reclamant ȋn speța în cauză este asemǎnǎtoare cu aceea din cazul Cooper, prezentând, ȋnsǎ, câteva diferenţe notabile ȋn ceea ce privește sistemul judiciar maritim faţǎ de cel aerian. Curtea a examinat aceste diferenţe astfel:

O primǎ distincţie o reprezintǎ Parchetul care, spre deosebire de alte autoritǎţi, poate numi un procuror pentru un tribunal militar dintr-o listǎ de avocaţi-pledanţi din afara propriului sǎu personal. Reclamantul nu a comentat relevanţa pe care acest aspect ar avea-o pentru conformitatea tribunalului militar cu art.6, ȋn afara faptului de a puncta cǎ procurori ad hoc sunt implicaţi ȋn corpul tribunalelor militare maritime. Reprezentanții Guvernului au accentuat faptul cǎ procurorul din majoritatea tribunalelor militare maritime provine din personalul Parchetului, dupǎ cum a fost și cazul procurorului din cauza reclamantului. Ȋn orice caz, nu au considerat cǎ numirea unui procuror din afara Parchetului a afectat independenţa tribunalului ȋn cadrul procesului. Curtea notează cǎ aspectul esenţial al acestei probleme ȋl reprezintǎ faptul cǎ procurorul din cazul reclamantului a provenit din cadrul personalului Parchetului, axiomatic cauzei Cooper.

A doua deosebire este cǎ NCAO (The Naval Court Administration Officer, ȋndeplinind aceleași ȋndatoriri ca și CAO, din cadrul forţelor aeriene) este un civil, nu un ofiţer ȋn funcţie – cum este cel din cadrul forţelor aeriene. Reclamantul nu a adresat acest aspect ȋn mod particular. Reprezentanții statului consideră cǎ, întrucât NCAO nu se integrează în sistemul disciplinar maritim, acesta  reprezintǎ o garanţie suplimentară a independenţei tribunalului militar ȋn desfaṣurarea procesului. Ȋn orice caz, așa cum CAO opereazǎ independent, la fel opereazǎ și NCAO. Curtea observă cǎ implicarea unui civil ȋn procesul unui tribunal militar contribuie la independenţa și imparţialitatea acesteia. Ȋn orice caz, ȋndatoririle și atribuţiile lui NCAO sunt suficient de similare cu cele ale unui CAO pentru a putea concluziona cǎ acel dintâi opereazǎ independent de Parchetul Înaltei Curți și de influenţa lanţului de comandǎ, grad sau serviciu. (hotǎrârea Cooper, par.114-115)

Ȋn al treilea rând, existǎ un singur tip de tribunale militare maritime, spre deosebire de instanţele militare din cadrul forţelor aeriene, care pot fi atât districtuale, cât și generale. Nici pǎrţile nu sugereazǎ și nici Curtea nu considerǎ cǎ acest aspect influenţeazǎ independenţa și imparţialitatea acestor tribunale.

Ȋn al patrulea rând, funcţia de PPCM (Permanent President of Courts-Martial) nu existǎ ȋn sistemul maritim, Președintele Tribunalului militar al Marinei fiind numit pentru fiecare tribunal militar, așa cum este convenit. Reclamantul a subliniat cǎ ȋntregul tribunal militar a fost reunit ȋn baza unei proceduri ad hoc. Reprezentanții statului pârât au explicat cǎ, din moment ce existau mai puţine tribunale militare ale Marinei, nu s-a impus nevoia unui grup de ofiţeri având unicul scop de a acţiona ca PPCM, și au considerat cǎ acest tribunal corespunde cerinţelor art. 6 par. 1 din Convenție, chiar și ȋn absenţa unui PPCM. Curtea considerǎ cǎ absenţa unui PPCM cu normǎ ȋntreagǎ, fǎrǎ perspectiva unei promovǎri și fǎrǎ teama destituirii, și care nu a fost subiectul unei revizuiri a decizilor sale judiciare (hotǎrârea Cooper, par. 118), priveazǎ tribunalele militare maritime de ceea ce a fost considerat, ȋn contextul forţelor aeriene, a fi o contribuţie importantǎ la independenţa unui tribunal, altminteri, ad hoc.

O a cincea, și cea mai importantǎ distincţie, o reprezintǎ faptul cǎ un consilier al Tribunalului militar al Marinei este un ofiţer maritim ȋn exerciţiu care, când nu face parte dintr-o instanță militară, ȋndeplinește funcţii maritime obișnuite. Ȋn contrast, consilierul tribunalului militar din cadrul forţelor aeriene este un civil care activeazǎ cu normǎ ȋntreagǎ ȋn cadrul personalului consilierului general al instanței militare – un civil, de asemenea.

Reclamantul considerǎ cǎ diferenţa aceasta este ȋn sine suficientǎ pentru a conclude lipsa de independenţǎ a tribunalului militar. Acesta a susţinut cǎ a fost inevitabil ca aprecierile lui JAF (the Judge Advocate of the Fleet) asupra conduitei consilierului instanţei militare maritime sǎ nu fie luate ȋn considerare ȋntr-o evaluare mai largǎ a ofiţerului pentru perspectiva promovării. Indiferent dacǎ a existat la acel timp o reglementare care sǎ excludǎ raportarea activitǎţii unui consilier al tribunalului ȋn ceea ce privește deciziile sale judiciare, reclamantul a ȋnaintat ideea cǎ a fost  inechitabilă aprecierea cǎ postul ar separa ȋn mod real activitatea judiciarǎ a consilierului sau alte funcţii. CNJA (the Chief Naval Judge Advocate), care a numit consilierul Tribunalului militar al Marinei, este un serviciu de numire. JAF nu este responsabil pentru numirea consilierului instanței maritime, nu are influenţǎ în tribunalul  militar ȋn sine, sarcina sa primarǎ fiind aceea de a raporta autoritǎţii de control cu privire la activitatea tribunalului militar.

Reprezentanții Guvernului au susţinut cǎ un consilier al tribunalului militar nu reprezintǎ o mǎsurǎ de protecţie mai puţin importantǎ decât un civil mandatat ȋn tribunalele militare ale forțelor aeriene, inter alia, din urmǎtoarele motive: consilierul tribunalului militar maritim este numit numai cu consimţǎmântul unui JAF (un judecǎtor civil), poate fi demis numai de un JAF și numai pentru acele motive ca și cele ȋn cazul unui judecǎtor civil; rǎspunde pentru activitatea sa  numai ȋn faţa JAF; nu este plǎtit ȋn plus pentru activitatea sa ca și consilier al tribunalului, iar onorariul și promovarea sa nu sunt afectate de performanţa sa profesională ca și consilier al instanţei militare; consilierului Tribunalului militar al Marinei din cazul reclamantului nu i-au fost aduse imputǎri cu privire la activitatea sa ȋn aceastǎ calitate, și orice comentarii fǎcute de JAF cǎtre CNJA nu afecteazǎ cariera profesionalǎ a acestuia ȋn domeniul maritim; ȋn cadrul particularitǎţilor procesului de numire al unui consiler al tribunalului militar maritim se numǎrǎ și forma de jurǎmânt pe care acesta ȋl depune; el participǎ la ședinta tribunalului militar separat de membrii acestuia, singurul lui contact cu aceștia (exceptând deliberǎrile cu privire la sentinţǎ) fiind ȋn plen; JAF examineazǎ tribunalul militar la fel cum o fac autoritatea de control și CMAC (The Courts-Martial Appeal Court).

Curtea reține cǎ, precum ȋn cazul forţelor aeriene, consilierul Tribunalului militar al Marinei ȋndeplinește un rol central ȋn instanţa militarǎ, dar spre deosebire de echivalentul sǎu din cadrul forţelor aeriene, este un ofiţer maritim ȋn funcţie (funcţie ce poate sǎ nu  fie una legitimǎ) și, deși numit pe duratǎ nedeterminatǎ, nu participǎ periodic la ședinţele tribunalului. Ȋn ceea ce privește ȋncrederea acordată de Guvern contribuției aduse de un civil JAF, Curtea observǎ cǎ JAF nu are nici o participare la lucrǎrile unui tribunal militar maritim, rolul sǎu principal fiind acela de a raporta autoritǎţii de control cu privire la lucrǎrile respective. Mai mult decât atât, nu JAF, ci CNJA (un ofiţer maritim) este responsabil pentru numirea iniţialǎ a unui consilier al Tribunalului militar al Marinei (deși cu acordul JAF).

De asemenea, Curtea remarcǎ, cu anumitǎ ȋngrijorare, anumite practici legate de consilierul Tribunalului militar al Marinei, ce au fost aplicate la timpul relevant pentru acest caz: JAF putea sǎ facǎ aprecieri cǎtre CNJA cu privire la activitatea unui consilier al Tribunalului militar al Marinei ȋn cadrul procedurilor unei instanțe militare. Chiar ȋn ipoteza ȋn care CNJA nu a avut control asupra promovǎrilor, acesta a rǎmas un ofiţer superior ȋn funcţie, ale cǎrui atribuţii principale includeau și numirea ȋn funcţii juridice a ofiţerilor pregǎtiţi juridic. Mai mult decât atât, acesta era rǎspunzǎtor pentru îndeplinirea acestor ȋndatoriri în fața amiralului superior responsabil, la rândul lui, pentru politica  personalului. Ȋn adiţie, la timpul relevant, raportarea lui JAF legatǎ de activitatea judiciarǎ a consilierului instanţei militare maritime putea fi ȋnaintatǎ ofiţerului raportor al acestuia. Deși este posibil ca aceastǎ situaţie sǎ nu fie cazul prezentei cauze, consilierul Tribunalului militar al Marinei și-a exercitat atribuţiile la vremea la care implicarea sa ȋn acele acţiuni ar fi putut sǎ fie, ȋn principiu, subiectul unui raport cǎtre ofiţerul sǎu evaluator.

Nu se susţine cǎ QRRN 3630 (the Queen’s Regulations for the Royal Navy) a fost ȋn vigoare la epoca relevantă faptelor pentru reclamant. Având ȋn vedere aceste considerente, Curtea apreciază cǎ, și în ipoteza în care acest consilier al tribunalului militar numit poate fi considerat a fi fost independent ȋn cazul reclamantului, funcţia consilierilor tribunalelor militare ale Marinei nu poate fi luată drept o garanţie de necontestat a independenţei instanţelor militare.

Ținând cont de toate acestea, Curtea nu apreciază ca fiind satisfăcătoare explicaţiile reprezentanților statului pârât pentru preferarea unui ofiţer ȋn funcţie, în calitate de consilier al tribunalelor militare maritime, ţinând seama de faptul cǎ JAG și consilierul tribunalelor militare din cadrul forţelor aeriene erau civili.

De asemenea, Guvernul a invocat numǎrul relativ redus al tribunalelor militare ale Marinei. Curtea nu considerǎ cǎ acest aspect presupune numai necesitatea unui numar mai mic de consilieri. Mai mult decât atât, reprezentanții Guvernului s-au bazat pe cunoștinţele pe care un ofiţer al Marinei le-ar avea în sfera caracterului unic al limbajului, obiceiurilor și mediului Marinei Regale. Cu toate acestea, din moment ce funcţia primarǎ a unui consilier al tribunalului militar al Marinei este aceea de a asigura legalitatea și imparţialitatea instanţei militare și de a ghida instanța asupra reperelor legale, este dificil de ȋnţeles de ce o erudiţie a vieţii și limbajului maritim ar fi reclamată, ȋn special ȋn situaţia ȋn care acuzaţiile aduse reclamantului sunt de natura unor abateri legate de gravă vǎtǎmare corporalǎ. Ȋn orice caz, Curtea nu este convinsǎ cǎ un consilier civil al tribunalului militar maritim ar ȋntâmpina mai multe dificultǎţi ȋn privinţa limbajului sau a conduitei specific maritime decât un judecǎtor ce ar avea de a face cu probe complexe de specialitate ȋntr-un proces civil.

Guvernul s-a bazat ȋn continuare pe necesitatea ca sistemul tribunalelor militare ale Marinei sǎ fie ”flexibil și nesedentar”, din pricina naturii particular mobile a Marinei. Consilierii acestor instanţe au fost, așadar, preferaţi pentru cǎ, inter alia, ei ar fi avut acces imediat la materia discutatǎ și ar fi fost mai bine pregǎtiţi pentru dificultǎţile și pericolele pe care atribuțiile desfășurate pe vas le presupun. Cu toate acestea, Curtea nu gǎsește relevant acest aspect, ţinând seama de clarificarea părții pȃrâte ȋn ceea ce privește faptul cǎ aceste tribunale militare ar fi fost, de fapt, constituite pe sol din 1986 ȋn douǎ centre de judecatǎ (Portsmouth și Plymouth), indiferent în ce zonǎ a lumii presupusa abaterea ar fi fost comisǎ.

Ȋn consecinţǎ, absenţa unui civil din rolul central de consilier al tribunalului militar al Marinei priveazǎ instanţa de una dintre cele mai importante garanţii ale independenţei (hotǎrârea Cooper, par. 107).

Ȋn al șaselea, și cel din urmǎ rând, Curtea notează cǎ notele de instructaj trimise membrilor tribunalelor militare ale Marinei au fost ȋn mod considerabil mai puţin detaliate și clare decât notele de instructaj CMAU (RAF) analizate ȋn detaliu ȋn cazul Cooper, par.45-62. Curtea considerǎ, ȋn consecinţǎ, cǎ acestea nu garanteazǎ la fel de eficient independenţa membrilor ordinari ai acestor tribunale de influenţe externe neadecvate.

Ȋn acord cu cele arǎtate, Curtea gǎsește cǎ diferenţele dintre sistemul instanţelor militare din cadrul forţelor aeriene, analizat ȋn mai sus-citatul caz Cooper, și sistemul instanţelor militare discutate ȋn prezenta plângere sunt de așa naturǎ încȃt obiecţiile reclamantului sǎ fie considerate obiectiv justificate. În consecință, procedura de judecată a instanţei militare maritime  din această  plângere a fost inechitabilă (a se vedea, spre exemplu, Smith și Ford c. Regatului Unit, cererile nr. 37475/97 și 39036/97, par. 25, 29 septembrie 1999, și Moore și Gordon c. Regatului Unit, cererile nr. 36529/97 si 37393/97, par. 24, 29 septembrie 1999).

Avand în vedere cele observate, Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a art. 6 par. 1 din Convenţie.

Notă: Textul face parte din lucrarea Magistratii si instantele judecatoresti in jurisprudenţa Curtii Europene a Drepturilor Omului. Hotarari relevante, coordonator Dragoș Călin. Colectiv: Luminita Gabura, Iulia Diana David, Diana Chibulcutean, Ioana Alexandra Precup, Augustina Rodica Moldovan, Oana – Maria Stefănescu, Dan Alexandru Sipos, Dumitru Cazac, Editura Universitara, Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-591-850-4

No related posts.

Lasă un comentariu


+ 3 = nine