Comisia de la Veneția privind modificările aduse legilor justiției vizând statutul procurorilor şi principiile pe care se întemeiază activitatea acestora

Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului preliminar emis la 13 iulie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse legilor justiției.

 

În ceea ce priveşte statutul procurorilor şi principiile pe care se întemeiază activitatea acestora, Comisia de la Veneția a reţinut următoarele aspecte:

„59. Așa cum a indicat Comisia de la Veneția în Avizul său din anul 2014 privind revizuirea Constituție României[1], Constituția României nu instituie independența parchetului. În timp ce Articolul 124 (3) stipulează că „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii”, Articolul 132 (1) prevede că “Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justiției.” Totodată, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor este reglementat în capitolul dedicat autorității judecătorești. În contextul propunerii de revizuire constituțională din anul 2014 nu a fost preconizată nicio schimbare a sistemului existent.

  1. Comisia de la Veneția admite că nu există standarde comune care să reclame mai multă independență pentru parchete și că există „o pluralitate de modele” în această materie. Cu toate acestea, doar în câteva dintre statele membre ale Consiliului Europei, Ministerul Public este plasat în autoritatea executivă și subordonat Ministerului Justiției (e.g. Austria, Danemarca, Germania, Olanda) și se remarcă „o tendință larg răspândită de a acorda mai multă independență parchetelor mai degrabă decât a le subordona sau lega de executiv.”[2]
  2. Din această perspectivă, Comisia a exprimat în anul 2014 îngrijorări legate de o dezbatere care ar fi avut loc în România în legătură cu înlăturarea procurorilor din rândul magistraților, o măsura care, în opinia sa, ar putea să pericliteze independența oricum fragilă a Ministerului Public.[3]
  3. Mai general, având în vedere dificultățile exprimate în cadrul discuțiilor pe care le-a avut în România, Comisia subliniază importanța unei „reglementări coerente și unitare a statutului procurorilor, cu garanții clare, puternice și eficiente privind independența acestora” și a invitat autoritățile române „să revizuiască sistemul” pentru a soluționa aceste neajunsuri. De asemenea, Comisia a sugerat ca, în contextul unei reforme mai ample, principiul independenței să fie adăugat listei principiilor care guvernează activitatea procurorilor.[4]
  4. Până acum în România nu s-au făcut modificări de asemenea amploare, iar în contextul conflictului actual dintre procurori și unii oameni politici, provocat de lupta împotriva corupției, această schimbare ar fi și mai importantă.
  5. Din contră, modificările propuse, deși recunosc independența procurorilor în dispunerea soluțiilor (i.e. decizia de începere, continuare sau încetare a urmăririi penale), confirmă opțiunea legiuitorului pentru păstrarea sistemului actual bazat pe controlul ierarhic, sub autoritatea Ministrului Justiției, și reticența de a introduce independența printre principiile generale pe care se întemeiază activitatea procurorilor, așa cum a sugerat Comisia de la Veneția.
  6. În fapt, noul text propus pentru articolul 3 (1) al Legii nr. 303/2004 reia conținutul articolului 132, asigurând astfel o conformare mai bună cu Constituția. Această abordare este confirmată de legiuitor prin eliminarea, din noul text al articolului 3 (1), a menționării exprese a independenței procurorilor, așa cum apare ea în dispozițiile în vigoare în prezent: „Procurorii[…] se bucură de stabilitate și sunt independenți, în condițiile legii”. Mai mult, noul alineat 3 al articolului 4 reamintește: „Judecătorii şi procurorii trebuie atât să fie, cât şi să apară, ca fiind independenţi unii de ceilalţi.”
  7. În același timp, noul articol 3(11) prevede că „Procurorii sunt independenţi în dispunerea soluţiilor, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 304/2004 […]” (a se vedea comentariile pe acest punct din secțiunea următoare). Alte referiri la independența procurorilor în „exercitarea atribuțiilor” există și în alte articole din propunerea legislativă de modificare a Legii nr.303/2004. Printre acestea se regăsesc: noul text al articolului 35 (privind formarea continuă a judecătorilor și procurorilor ca garanție a independenței și imparțialității lor în exercitarea funcției); noul articol 75 (2) (a), care încredințează Secției pentru procurori a CSM sarcina de a apăra procurorii împotriva oricărui act de imixtiune care le-ar putea afecta imparțialitatea sau independența în dispunerea soluțiilor.
  8. Potrivit unei explicații oficiale a autorităților române, modificarea sistemului actual, care prevede că procurorii sunt independenți, este legată de poziția Comisiei de la Veneția cu privire la independența judecătorilor în raport cu cea procurorilor. Ceea ce este regretabil, fiind în mod evident o interpretare greșită a textelor Comisiei de la Veneția. Este adevărat că în paragraful 28 al Raportului privind standardele europene referitoare la independența sistemului judiciar: Partea a II-a: Parchetele, Comisia recunoaște că „independența parchetelor nu este la fel de categorică ca cea a instanțelor”. Comisia de la Veneția consideră că este important să fie luată în considerare diferența esențială dintre judecători și procurori, din perspectiva rolului și atribuțiilor lor specifice. Însă nici acest raport, nici vreun alt document emis de Comisia de la Veneția nu prevede expres sau nu poate fi interpretat în sensul că Comisia de la Veneția ar pune la îndoială sistemele în care parchetele sunt independente sau că ar cere reformarea unor astfel de sisteme. Iar în mod particular, cu privire la România, Comisia de la Veneția a subliniat, din contră, nevoia unei mai mari independențe a procurorilor.
  9. Modificările propuse au fost percepute, în special de procurori, ca urmărind să le diminueze independența și ca un semnal îngrijorător în raport cu lupta anti-corupție și investigarea cazurilor de corupție la nivel înalt.
  10. Luat separat, textul noului articol 3 (1), care reflectă conținutul Constituției în vigoare, este dificil de contestat. Însă, luată împreună cu alte modificări, această modificare indică o tendință generală de diminuare a independenței procurorilor, ceea ce este contrar direcției recomandate României de Comisia de la Veneția.”

Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-Comisiei-de-la-Venetia-legile-justitiei-traducere-RO.pdf .

[1] CDL-AD(2014)010, paragrafele 182-185.

[2] A se vedea Raport privind standardele europene referitoare la independența sistemului judiciar: Partea a II-a: Parchetele, CDL-AD(2010)040, paragraful 26.

[3] CDL-AD(2014)010, paragraful 191

[4] CDL-AD(2014)010, paragraful 185

No related posts.

Leave a comment


+ one = 4