Revista Forumul Judecătorilor

Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.

În ceea ce privește limitările urmăririi penale și judecății, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:

”136. O serie de dispoziții ale CPP au fost modificate pentru a introduce un nou standard pentru urmărirea penală. În plus, normele privind probele necesare pentru pronunțarea unei condamnări au fost, de asemenea, modificate.

137. În mod normal, standardele în materia probelor variază în funcție de diferitele etape ale procedurii penale. Un standard relativ scăzut se va aplica în stadiile incipiente ale anchetei, care permite procurorului să își „formuleze acuzarea”. Standardul pentru deschiderea dosarului penal va fi redus. În general, cu cât devin mai invazive metodele de anchetă, cu atât ar trebui să fie mai ridicat standardul probatoriu și nivelul autorizării. Mandatele de percheziție, tehnicile speciale de anchetă și supraveghere, arestările pentru interogatoriu sau ordinele care solicită înregistrări sau date vor fi evaluate în conformitate cu praguri diferite în funcție de scopul și natura etapei și a infracțiunii și nivelul ingerinței pe care aceasta o generează. Unele astfel de măsuri pot fi justificate dacă sunt în mod rezonabil necesare pentru desfășurarea anchetei. Acțiunile care se concentrează asupra unui anumit suspect vor necesita o anumită legătură cu infracțiunea. La articolul 5 alin. (1) din Convenție, standardul pentru a se dispune arestarea de o instanță judecătorească este unul de „suspiciune rezonabilă”.[1]

138. La celălalt capăt al spectrului se află standardul privind probele, necesar pentru a se pronunța o condamnare. În conformitate cu CEDO, standardul privind probele pentru condamnare trebuie să se afle „dincolo de orice îndoială rezonabilă” sau o formulă echivalentă, exigentă, dar nu imposibilă. Un decalaj între probele de urmărire penală poate conduce la o îndoială rezonabilă cu privire la acuzație penală și impune achitarea.

139. Modificările implică o schimbare a standardului probatoriu necesar în faza urmăririi penale de la „prezumția sau suspiciunea rezonabilă” la diverse variații ale testului „indiciilor temeinice” (În limba franceză: “indices bien fondés”) sau „probe sau indicii temeinice”.

140. În cazul în care amendamentele sunt promulgate, standardul „probe sau indicii temeinice” sau variațiile acestuia vor fi necesare pentru a realiza o gamă largă de etape procedurale, incluzând dar fără a se limita la: începerea urmăririi penale bazate pe convingerea că o persoană a comis o infracțiune (articolul 15); întocmirea unui proces-verbal despre împrejurările constatate de organismele relevante (articolul 61 alineatele (1) și (2)); considerarea unei persoane ca suspect (articolul 77); acordarea statutului de martor amenințat (articolul 125); implementarea livrării supravegheate în cazurile de intrare, circulație sau ieșire de pe teritoriul ţării a unor bunuri în privinţa cărora există indicii temeinice cu privire la caracterul ilicit al deţinerii sau obţinerii acestora (articolul 138 alineatul (12)); dispunerea și punerea în aplicare a supravegherii electronice pentru infracțiuni legate de securitatea națională și alte infracțiuni grave (articolul 139 alineatele (1) și (2)); dispunerea și punerea în aplicare a reținerii, predării și percheziției trimiterilor poștale (articolul 147 alineatele (1) și (2)); autorizarea desfășurării anchetelor sub acoperire atunci când au fost săvârșite anumite infracțiuni calificate, așa cum au fost indicate (articolul 148 alineatele (1) și (1) (a)); obligarea instituțiilor financiare să furnizeze informații privind situația financiară a unei persoane (articolul 153 alineatul (1)); dispunerea conservării imediate a datelor informatice (articolul 154 alineatul (1)); mandate de percheziție la domiciliu și punerea în aplicare a percheziției și confiscării (articolul 158 alineatele (1), (2) și (11), articolul 159 alineatul (13)); punerea în aplicare a percheziției corporale (articolul 165 alineatul (2)); dispunerea măsurii ca o persoană să predea obiecte, înscrisuri sau date informatice (articolul 170 alineatul (1)); luarea sau înlocuirea măsurilor preventive (articolul 202 alineatul (1), articolul 215 alineatul (7), articolul 217 alineatul (9)); luare arestului preventiv (articolul 223 alineatul (1)).

141. Sensul exact și domeniul de aplicare al noilor concepte rămân neclare în absența unei explicații mai circumstanțiate în Expunerea de motive a proiectelor legislative[2] sau jurisprudența internă care interpretează noile noțiuni introduse. În timpul vizitei la București s-a constatat existența unor înțelegeri diferite (dacă nu confuzie) între interlocutorii întâlniți, a noilor concepte sau formule propuse și a efectului lor, ceea ce arată că există un risc ridicat ca lipsa de claritate în jurul noțiunilor nou introduse să creeze insecuritatea raporturilor juridice în jurisprudență.

142. Deși este dificil, în acest stadiu, să se prevadă cu un grad înalt de precizie implicațiile pe care aceste modificări le pot avea sau dacă noțiunile modificate au o importanță deosebită în realitate, trebuie să se anticipeze că noul standard va face aplicarea legii mai complicată în mod inutil, ceea ce ar putea fi deosebit de problematic în primele etape ale urmăririi penale. Aceasta ar fi în contradicție cu obligația statului de a se asigura că sistemul său penal este eficient în lupta împotriva formelor grave de infracționalitate.

143. Textul modificat al articolului 99 alineatul (2) pare să impună achitarea obligatorie atunci când există „orice îndoială” cu privire la vinovăția inculpatului. Acest text este mai strict decât formularea tradițională „dincolo de orice îndoială rezonabilă” utilizată de CEDO și ar putea sugera achitarea chiar și atunci când îndoielile sunt nerezonabile. Același test se aplică acum pentru condamnarea de la art. 103 alin. (2), care se dispune numai în cazul în care instanța este convinsă că acuzația a fost dovedită „dincolo de orice îndoială”, cuvântul rezonabil fiind înlăturat.[3]

144. Comisia de la Veneția recomandă revizuirea noilor standarde privind probele, pe baza unei evaluări atente a impactului lor potențial asupra eficienței procedurilor penale.”

Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .

[1] Articolul 5 CEDO: “[…] c. arestarea sau detenția legală a unei persoane, efectuată în scopul de a o aduce în fața autorității legale competente, în baza unei suspiciuni rezonabile că a comis o infracțiune sau atunci când acest lucru este considerat în mod rezonabil necesar pentru a împiedica comiterea unei infracțiuni sau fuga după comiterea acesteia”.

[2] În Expunerea de motive se menționează în această privință doar: „Ținând seama de faptul că CPP utilizează termenii „suspiciune”, „suspiciune rezonabilă”, „presupunere rezonabilă”, pentru a asigura accesibilitatea și previzibilitatea, se propune înlocuirea acestor termeni în toate textele din cadrul CPP cu termenii „probe certe, dincolo de orice îndoială”.

[3] Traducerea în limba engleză din CDL-REF (2018) 045 este greșită în acest sens.

No related posts.