Hotărârea pronunţată de Tribunal de Grande Instance din Paris la 3 decembrie 2008 în cauza Cancelaria Universităţilor din Paris împotriva Simone Baulez (având ca obiect manuscrisele lui Emil Cioran)
– publicată în REVISTA FORUMUL JUDECĂTORILOR nr.2/2010 –
TRIBUNALUL DE MARE INSTANŢĂ DIN PARIS
Prima Cameră – Secţia Ia
Nr. 06/01903
HOTĂRÂREA
Din data de 3 decembrie 2008
Citaţie din data de :
27 ianuarie 2006
Respingere a cererii de chemare în judecată
Reclamantă
CANCELARIA UNIVERSITĂŢILOR DIN PARIS
47 rue des Ecoles
75005 Paris
Intervenient voluntar
Dl. Henry BOUE
30 rue Pierre Curie
89420 Sceaux
Reprezentat de maestrul Jean-François CANAT (SCP UETTWILLER GRELON GOUT CANAT & Asociaţii), avocat în Baroul din Paris, biroul P261
Pârâte
D-na Simone BAULEZ
8 Avenue du Général Balfourier
75016 Paris
Societatea MICA
16 Place des Vosges
75004 Paris
Reprezentate de maestrul Roland Rappaport (SCP RAPPAPORT–HOCQUET–SCHOR), avocat în Baroul din Paris, biroul P329
Ministerul Public
D-na Pauline CABY, Vice-procuror
Compunerea instanţei
Dl. Jacques GONDRAN de ROBERT, Prim vice-preşedinte
Preşedinte al completului
Dl. Michel AJASSE, vice-preşedinte
Dl. Maurice RICHARD, vice-preşedinte
Asesori
asistaţi de către Caroline GAUTIER, grefier
Dezbaterile
La termenul de judecată din 29 octombrie 2008,
ţinut în şedinţă publică
Hotărârea
Pronunţată în şedinţă publică,
Contradictorie
În primă instanţă
Având in vedere ultimele concluzii ale Cancelariei Universităţilor din Paris şi ale d-lui Henry BOUE, intervenient voluntar, din data de 8 decembrie 2006 în cadrul cărora s-a solicitat tribunalului:
– să stabilească faptul că manuscrisele lui CIORAN constituie elemente ale domeniului public mobiliar aparţinând Cancelariei Universităţilor din Paris,
– să dispună pe cale de consecinţă restituirea către aceasta din urmă a manuscriselor lui CIORAN.
– să se admită cererea în intervenţie voluntară a d-lui Henry BOUE şi să se ia act că acesta se asociază cererii de revendicare,
– în subsidiar, să se constate că actul juridic prin care dl. Henry BOUE a cedat societăţii aparţinând d-nei Simone BAULEZ ansamblul bunurilor ce cuprindea manuscrisele lui CIORAN este afectat de un viciu de consimţământ şi să declare in consecinţă nulitatea convenţiei încheiate pe data de 11 februarie 1998 între dl. Henry BOUE şi d-na Simone BAULEZ,
– să dispună restituirea către dl. Henry BOUE a manuscriselor în cauză,
– să oblige pe d-na Simone BAULEZ să plătească în temeiul art. 700 din Codul de procedură civilă suma de câte 5.000 de euro fiecare către Cancelaria Universităţilor din Paris şi către dl. Henry BOUE,
toate acestea cu execuţie provizorie.
Având in vedere concluziile recapitulative depuse pe data de 24 septembrie 2008 catre d-na Simone BAULEZ şi societatea MICA în cadrul cărora s-a solicitat tribunalului:
– să constate inexistenţa pretinsei donaţii pe care îşi întemeiază cererea Cancelaria Universităţilor din Paris şi lipsa efectului confirmativ al actului notarial din 25 ianuarie 2006 încheiat de dl. Henry BOUE,
– să stabilească pe cale de consecinţă că manuscrisele în litigiu nu au intrat niciodată în domeniul public al Cancelariei Universităţilor din Paris,
– să reţină că niciun viciu de consimţământ nu afectează contractul de debarasare din 1 februarie 1998, acesta producându-şi pe deplin efectele,
– să reţină în subsidiar că dl. Henry BOUE nu se poate prevala de un asemenea viciu de consimţământ datorită neglijenţei sale în efectuarea operaţiunilor de inventar şi a erorii nescuzabile ce a rezultat,
– să reţină, tot în subsidiar, că acest contract de debarasare, încheiat anterior actului notarial din 25 ianuarie 2006 între dl. Henry BOUE şi d-na Simone BAULEZ, a protejat şi rezervat drepturile de proprietate ale acesteia asupra manuscriselor recuperate de ea, şi că poate dispune în mod liber de acestea,
– cu titlu absolut subsidiar, să reţină că în măsura în care manuscrisele trebuiau restituite d-lui Henry BOUE sau Cancelariei Universităţilor din Paris, beneficiarul lor ar profita de o îmbogăţire fără justă cauză,
– pe cale de consecinţă, are a se acorda d-nei Simone BAULEZ din partea beneficiarului o despăgubire corespunzătoare valorii de circulaţie a manuscriselor aflate în litigiu care va fi determinată printr-o expertiză,
– să se dispună păstrarea sub sechestru a manuscriselor până la stabilirea şi plata acestei despăgubiri în favoarea d-nei Simone BAULEZ,
– să fie obligaţi Cancelaria Universităţilor din Paris şi dl. Henry BOUE la plata către d-na Simone BAULEZ a unei sume de 7.500 euro fiecare în baza dispoziţiilor art. 700 din Codul de procedură civilă, şi a unei sume de 1.500 euro fiecare către societatea MICA pentru acelaşi temei,
Totul sub beneficiul executării provizorii.
Văzând concluziile Ministerului Public din data de 24 iunie 2008 formulate în sensul recunoaşterii temeiniciei cererii Cancelariei Universităţilor din Paris.
Reclamanţii afirmă că scriitorul CIORAN a decedat în luna iunie 1995, lăsând ca legatar universal pe concubina sa, d-na Simone BOUE.
În acelaşi an, la 25 februarie, aceasta din urmă a adresat cancelarului universităţilor din Paris o scrisoare în care îşi exprima dorinţa de a dona bibliotecii Jacques DOUCET „toate manuscrisele lui CIORAN în franceză, dar şi în română, ce au făcut obiectul unei editări sau nepublicate”.
Aceştia indică actul de acceptare de către cancelarie a acestei donaţii în cadrul unui consiliu de administraţie din 14 decembrie 1995 şi împrejurarea că printr-un testament olograf din 7 ianuarie 2006 d-na Simone BOUE a reamintit dorinţa sa ca toate manuscrisele scriitorului să figureze în biblioteca universitară Jacques DOUCET.
Mai precizează aceştia că după decesul său, intervenit în septembrie 1997, fratele defunctei, dl. Henry BOUE, legatarul său universal, a executat ultimele doleanţe şi a procedat la un inventar al diferitelor obiecte ce se găseau în apartamentul surorii sale în prezenţa Maestrului GILLES, notar, a d-lui GUILLOU, executor testamentar al d-nei Simone BOUE şi a d-lui PEYRE, director al bibliotecii Jacques DOUCET.
În aceste împrejurări a fost întocmit în 24 octombrie 2007 un inventar succesoral de către Maestrul GILLES, iar dl. BOUE, întrucât nu a descoperit manuscrisele, a mandatat-o pe d-na Simone BAULEZ să procedeze la ridicarea tuturor mobilelor sau obiectelor din apartament.
Totuşi, la jumătatea lunii noiembrie 2005, dl. PEYRE a fost informat că studiul Maestrului WAPLER, comisar-evaluator din Paris, propunea vânzarea a 37 de caiete manuscrise ale scriitorului.
La 25 ianuarie 2006, printr-un act primit de Maestrul DAUCHEZ, dl. Henry BOUE a confirmat donaţia făcută de sora sa, conform dispoziţiilor art. 1340 din Codul civil.
În aceste condiţii, reclamanţii susţin:
– că manuscrisele în litigiu au intrat în domeniul public prin efectul donaţiei acceptate de Cancelaria Universităţilor din Paris la 14 decembrie 1995, fie după decesul lui CIORAN, împrejurarea că nu au intrat în posesia fizică a bibliotecii Jacques DOUCET fiind lipsită de relevanţă,
– că această donaţie a fost prin urmare confirmată de dl. Henry BOUE, legatar universal al surorii sale, prin aplicarea dispoziţiilor art. 1340 din Codul civil şi că, pe cale de consecinţă, faptul că donaţia consimţită de Simone BOUE nu a fost realizată în formă autentică cum prevede art. 931 din Codul civil este fără relevanţă în măsura în care a fost confirmată de moştenitorul acesteia, în speţă de fratele său.
În apărare, pârâtele invocă faptul că scrisoarea redactată în 25 februarie 1995 de d-na BOUE nu anunţa decât intenţia sa şi era lipsită de orice valoare în măsura în care CIORAN era încă în viaţă, ea nefiind aşadar titularul niciunui drept la acea epocă.
Acestea apreciază că în lipsa actului notarial posterior, donaţia acceptată de Cancelaria Universităţilor din Paris nu poate privi decât obiectele sau manuscrisele remise efectiv de d-na BOUE între decesul lui CIORAN şi data de 14 decembrie 1995, data procesului-verbal de acceptare din partea Cancelariei Universităţilor din Paris.
Acestea solicită a se observa că d-na BOUE s-a răzgândit, din moment ce a vândut bibliotecii DOUCET anumite scrisori şi documente pentru preţul de 250.000 de franci.
Că, printre altele, după decesul lui CIORAN, în urma descoperirii altor caiete ale scriitorului, aceasta a decis să le publice ea însăşi prin intermediul editurii GALLIMARD sub titlul „CIORAN caiete 1957-1972”, lucru care s-a întâmplat în octombrie 1997, la o lună după moartea sa, şi nu au mai intrat în urma decesului său în posesia bibliotecii DOUCET.
Pârâtele mai scot în evidenţă faptul că testamentul d-nei BOUE nu cuprinde nicio dispoziţie în favoarea Centrului Naţional al Cărţii.
Ele apreciază pe cale de consecinţă că actul notarial de confirmare primit de la fratele său de către Maestrul DAUCHEZ în 25 ianuarie 2006 este lipsit de valoare în măsura în care nimeni nu poate dispune decât de bunurile din propriul său patrimoniu; astfel, Cancelaria Universităţilor din Paris nu poate revendica beneficiul dispoziţiilor art. 1340 din Codul civil.
În privinţa contractului de debarasare încheiat la 11 februarie 1998, dl. Henry BOUE solicită desfiinţarea pentru eroare asupra substanţei, în măsura în care bunurile încredinţate întreprinderii d-nei Simone BAULEZ nu puteau, prin esenţă, să constituie decât bunuri lipsite de valoare financiară, de interes intelectual sau de semnificaţie sentimentală şi că, ţinând cont de inventarul întocmit la 24 octombrie 1997 care indica faptul că „nu au fost descoperite cărţi, opere, manuscrise ale lui Emil CIORAN”, manuscrisele fiind descoperite ulterior în mod „fortuit”.
Pârâtele afirmă în apărare că acest contract prezenta un caracter aleatoriu prin natura sa, care exclude eroarea asupra substanţei, elementul alea profitând anticarului care recuperează spre profitul său ceea ce a fost abandonat şi este descoperit în spaţiul pe care îl degajează.
Acestea arată în continuare că în măsura în care o eroare ar fi fost comisă, aceasta nu priveşte contractul de debarasare, ci triajul operat de dl. BOUE înainte de semnarea contractului, triaj în cursul căruia el a abandonat chiar un bust al scriitorului şi biroul său.
În subsidiar, pârâtele invocă uşurinţa culpabilă şi de nescuzat ce rezultă din faptul că dl. BOUE s-a aflat timp de trei zile în apartament împreună cu dl. PEYRE şi nu a coborât niciodată în pivniţă, deşi dispunea de cheile de acces.
În fine, ele apreciază cu titlu absolut subsidiar că dacă manuscrisele ar fi fost remise reclamanţilor, aceştia ar fi beneficiat de o îmbogăţire fără just temei, ce ar justifica acţiunea de in rem verso, din moment ce manuscrisele ar fi fost definitiv pierdute în lipsa vigilenţei şi perspicacităţii d-nei Simone BAULEZ; rezultă aşadar că despăgubirea ce trebuie să revină celui al cărui patrimoniu a fost diminuat trebuie să fie egală cu îmbogăţirea, în speţă cu valoarea manuscriselor, astfel cum va fi determinată prin expertiză.
Reclamanţii pretind că în privinţa lor condiţiile îmbogăţirii fără justă cauză nu sunt întrunite în măsura în care Cancelariei Universităţilor din Paris îi revin bunurile în litigiu în baza unui act juridic, respectiv actul de donaţie la care a consimţit d-na BOUE şi dl. Henry BOUE în calitatea sa de legatar universal al surorii sale.
Printre altele, singura sărăcire de care s-ar putea prevala d-na Simone BAULEZ nu ar putea rezulta decât din cheltuielile efectuate cu organizarea vânzării care a trebuit anulată în urma hotărârii din 2 decembrie 2005 a Curţii de Apel din Paris, prin care a fost suspendată vânzarea condusă de societatea MICA şi acordată posibilitatea Cancelariei Universităţilor din Paris de a sesiza judecătorul de fond.
Cercetarea judecătorească a fost încheiată la 8 octombrie 2008, dezbaterile şi pledoariile părţilor fiind ţinute în şedinţa din 29 octombrie 2008, iar deliberările au fost amânate pentru azi.
MOTIVELE DECIZIEI
Având în vedere că Emil CIORAN a decedat în luna iunie 1995, Simone BOUE nu era proprietara manuscriselor acestuia la data de 25 februarie din acelaşi an, când a împărtăşit Cancelariei Universităţilor din Paris intenţia sa de a dona bibliotecii Jacques DOUCET manuscrisele scriitorului.
După decesul scriitorului, este necesar a se lua în discuţie problema realităţii donaţiei şi a valabilităţii sale juridice, fiind necontestat în cauză că Simone BOUE, concubina lui CIORAN, era legatarul său universal.
Văzând dispoziţiile art. 931 din Codul civil, care prevăd că „toate actele de donaţie între vii vor fi încheiate în faţa notarului, în forma obişnuită a contractelor; şi vor fi păstrate în original, sub sancţiunea nulităţii”.
Dat fiind că în cauză niciun act notarial nu a fost încheiat între d-na BOUE în calitate de legatar universal şi Cancelaria Universităţilor din Paris; că la acea epocă scrisoarea din 25 februarie 1995 anunţa o simplă intenţie, din moment ce era folosită forma condiţională („donaţia ar cuprinde…”).
Reţinând printre altele că testamentul redactat în data de 24 decembrie 1995 (însoţit de un codicil din 7 ianuarie 1996 care îl desemna pe dl. Henry BOUE în calitate de legatar universal) nu menţiona legatul întregii opere a scriitorului în favoarea Cancelariei Universităţilor din Paris, ci viza biblioteca DOUCET în calitate de detentor al manuscriselor şi documentelor care îi fuseseră remise, încredinţa d-lui GUILLOU, colaborator la GALLIMARD, exerciţiul dreptului nepatrimonial asupra operei şi lăsa ca legat Centrului Naţional al Cărţii veniturile din drepturile de autor provenind din exploatarea drepturilor patrimoniale asupra ansamblului lucrărilor şi scrierilor lui CIORAN.
Constatând în plus că din comportamentul d-nei Simone BOUE nu se poate reţine ipoteza unei donaţii necondiţionate a întregii opere; că s-a stabilit că în anul 1995 aceasta a vândut bibliotecii DOUCET mai multe lucrări omagiale aparţinând lui CIORAN şi mai multe scrisori olografe pentru preţul de 250.000 de franci; că s-a stabilit de asemenea că aceasta descoperise în apartament 34 de caiete ale scriitorului şi decisese să le păstreze pentru o perioadă iniţială de timp în scopul elaborării unei ediţii a caietelor CIORAN publicate de GALLIMARD sub titlul „CIORAN Caiete 1957-1972”; manuscrisele în cauză fiind remise în cele din urmă d-lui PEYRE în urma inventarului din 24 octombrie 1997, astfel cum acesta din urmă a atestat (înscrisul 21 depus de pârâte).
Dat fiind că rezultă din aceste probe că dacă donaţia ar fi existat, ea nu a fost decât parţială şi nu putea avea ca obiect decât bunurile şi manuscrisele remise efectiv de Simone BOUE bibliotecii DOUCET după decesul lui Emil CIORAN sau intrate în posesia acesteia din urmă după decesul său; potrivit mărturiei d-lui PEYRE, este vorba despre trei arhive în original primite la începutul lunii iulie şi în septembrie 1995, în iunie, iulie şi septembrie 1996 şi în octombrie 1997.
Dat fiind că reclamanţii nu se pot prevala de actul notarial încheiat la data de 25 ianuarie 2006 la iniţiativa d-lui Henry BOUE; că în cele din urmă manuscrisele în litigiu nu au intrat niciodată în patrimoniul Cancelariei Universităţilor din Paris şi că nu se poate afirma că donaţia consimţită de d-na BOUE ar fi fost confirmată prin acest act în aplicarea dispoziţiilor art. 1340 din Codul civil.
Observând că reclamanţii susţin în subsidiar că, în viziunea art. 1110 şi art. 1117 din Codul civil, contractul prin care dl. Henry BOUE a permis întreprinderii d-nei Simone BOUE să ridice manuscrisele lui CIORAN este afectat de un viciu de consimţământ şi că tribunalul ar trebui să-l anuleze în măsura în care în reprezentarea d-lui Henry BOUE nu putea privi manuscrisele în litigiu.
Văzând că în contractul de debarasare încheiat în 11 februarie 1998 s-a stipulat: „Subsemnatul Henry BOUE, legatar al bunurilor surorii mele Simone BOUE, autorizez întreprinderea să debaraseze complet mobilele şi obiectele ce se găsesc în apartamentul ocupat de Simone BOUE situat în 21 rue de L’Odéon, Paris VI, 5ème étage”.
Văzând că nicio restricţie nu a fost inserată cu privire la bunurile ce vor fi ridicate.
Reţinând că prin natura sa acest tip de contract presupune un element alea, care poate consta în descoperirea unor obiecte de valoare pe care anticarul debarasator le recuperează spre propriul profit.
Observând în plus că dl. Henry BOUE a fost prezent în timpul inventarului provizoriu realizat la 24 octombrie 1997 de Maestrul BARON, comisar-evaluator, în prezenţa Maestrului GILLES, notar, a d-lui DUPUIT, reprezentant al Centrului Naţional al Cărţii şi a d-lui GUILLOUX, titular al dreptului moral de autor.
Observând că menţiunea următoare figurează la finele evaluării: „în pivniţă, un lot de debarasat ce nu merită descriere”.
Reţinând că s-a dovedit că dl. Henry BOUE nu a coborât probabil niciodată în pivniţa în care se găseau şi manuscrisele disputate, şi că rezultă din mărturia d-lui PEYRE că el însuşi şi dl. Henry BOUE au scotocit apartamentul timp de trei zile în mod sistematic.
Reţinând că dl. Henry BOUE nu este îndreptăţit să opună d-nei Simone BAULEZ uşurinţa culpabilă de care el însuşi a dat dovadă, din moment ce în totală cunoştinţă de cauză acesta i-a solicitat să ridice tot ceea ce se găsea în apartament.
Statuând pe cale de consecinţă că pretenţiile reclamanţilor vor fi respinse integral.
Statuând că ar fi inechitabil ca d-na Simone BAULEZ şi societatea MICA să suporte cheltuielile pe care le-au efectuat; Cancelaria Universităţilor din Paris le va plăti suma globală de 4.500 euro şi dl. Henry BOUE suma de 1.500 euro.
Apreciind că executarea provizorie, compatibilă cu natura cauzei şi necesară datorită vechimii acesteia, are a fi încuviinţată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
Statuând în şedinţă publică, în condiţii de contradictorialitate şi în primă instanţă,
Constată că reclamanta Cancelaria Universităţilor din Paris nu are niciun drept asupra manuscriselor în litigiu pe care le revendică;
Constată că îşi produce pe deplin efectele contractul de debarasare din 11 februarie 1998 şi că d-na Simone BAULEZ poate dispune în mod liber de manuscrisele în cauză;
Obligă Cancelaria Universităţilor din Paris şi pe dl. Henry BOUE să plătească d-nei Simone BAULEZ suma de 4.500 euro (patru mii cinci sute euro) şi societăţii MICA suma de 1.500 euro (una mie cinci sute euro) în temeiul art. 700 din Codul de procedură civilă;
Încuviinţează executarea provizorie;
Obligă Cancelaria Universităţilor din Paris şi pe dl. Henry BOUE la plata integrală a cheltuielilor.
Judecată şi pronunţată la Paris în data de 3 decembrie 2008.
Grefier Preşedinte
C. GAUTIER J. GONDRAN de ROBERT
Traducere şi adaptare realizate de Ionuţ Militaru
TRIBUNAL DE GRANDE INSTANCE DE PARIS
1ère chambre 1ère section
N° RG: 06/01903
JUGEMENT
rendu le 3 décembre 2008
Assignation du :
27 janvier 2006
Débouté
1
Demanderesse
CHANCELLERIE DES UNIVERSITÉS DE PARIS
47 rue des Ecoles
75005 PARIS
Intervenant volontaire
Monsieur Henry BOUE
30 rue Pierre Curie
89420 SCEAUX
représentés par Me Jean-François CANAT (SCP UETTWILLER GRELON GOUT CANAT & Associés), avocat au barreau de PARIS, vestiaire P 261
Défenderesses
Madame Simone BAULEZ
8 avenue du Général Balfourier
75016 Paris
Société MICA
16 Place des Vosges
75004 Paris
Représentées par Me Roland RAPPAPORT (SCP RAPPAPORT – HOCQUET – SCHOR), avocat au barreau de PARIS, vestiaire P 329
Ministere Public
Madame Pauline CABY, Vice-Procureure
Composition du Tribunal
Monsieur Jacques GONDRAN de ROBERT, Premier Vice-Président
Président de la formation
Monsieur Michel AJASSE, Vice-Président
Monsieur Maurice RICHARD, Vice-Président
Assesseurs
assistés de Caroline GAUTIER, Greffière
Débats
A l’audience du 29 octobre 2008
tenue en audience publique
Jugement
Prononcé en audience publique
Contradictoire
En premier ressort
Vu les dernières conclusions de la Chancellerie des Universités de Paris et de M. Henry BOUE, intervenant volontaire, en date du 8 décembre 2006 aux termes desquelles il est demandé au tribunal:
– de dire que les manuscrits de CIORAN constituent des éléments du domaine public mobilier appartenant à la Chancellerie des Universités de Paris,
– d’ordonner en conséquence la restitution à cette dernière des manuscrits de CIORAN,
– de dire M. Henry BOUE bien fondé en son intervention volontaire et lui donner acte de ce qu’il s’associe à la demande de restitution,
– à titre subsidiaire, de constater que le contrat par lequel M. Henry BOUE a laissé à l’entreprise de Mme Simone BAULEZ un ensemble de biens comportant les manuscrits de CIORAN est affecté d’un vice de consentement, et prononcer en conséquence la nullité de la convention passée le 11 février 1998 entre M. Henry BOUE et Mme Simone BAULEZ,
– d’ordonner ainsi la restitution à M. Henry BOUE des manuscrits en cause,
– de condamner Mme Simone BAULEZ à payer à la Chancellerie des Universités de Paris et à M. Henry BOUE la somme de 5.000 € chacun au titre de l’article 700 du Code de procédure civile,
le tout avec exécution provisoire.
Vu les conclusions récapitulatives déposées le 24 septembre 2008 par Mme Simone BAULEZ et par la société MICA aux termes desquelles elles demandent au tribunal :
– de déclarer inexistante la prétendue donation dont se prévaut la Chancellerie des Universités de Paris et sans effet confirmatif l’acte notarié du 25 janvier 2006 passé par M. Henry BOUE,
– de dire par voie de conséquence que les manuscrits litigieux ne sont jamais entrés dans le domaine public de la Chancellerie des Universités de Paris,
– de dire que le contrat de débarras du 1er février 1998 n’est pas entaché de vice de consentement et doit recevoir son plein effet,
– de dire subsidiairement que M. Henry BOUE ne saurait se prévaloir d’un tel vice du consentement en raison de son incurie dans les opérations d’inventaire et de la faute inexcusable en résultant,
– de dire, toujours subsidiairement, que ce contrat de débarras, passé antérieurement à l’acte notarié du 25 janvier 2006 par M. Henry BOUE avec Mme Simone BAULEZ, a protégé et réservé les droits de propriété de celle-ci sur les manuscrits récupérés par elle, et qu’elle pourra librement en disposer,
– à titre infiniment subsidiaire, dire que si les manuscrits devaient être restitués à M. Henry BOUE, ou à la Chancellerie des Universités de Paris, leur bénéficiaire profiterait ainsi d’un enrichissement sans cause,
– dire par voie de conséquence que Mme Simone BAULEZ devra recevoir, à la charge du bénéficiaire, une indemnité correspondant à la valeur marchande des manuscrits litigieux qui sera déterminée par une expertise,
– dire que les manuscrits demeureront séquestrés jusqu’à la fixation et le versement de l’indemnité entre les mains de Mme Simone BAULEZ,
– de condamner la Chancellerie des Universités de Paris et M. Henry BOUE chacun à payer à Mme Simone BAULEZ la somme de 7.500 € sur la base des dispositions de l’article 700 du Code de procédure civile, et celle de 1.500 € chacun à la société MICA sur le même fondement,
le tout assorti du bénéfice de l’exécution provisoire.
Vu les conclusions du ministère public en date du 24 juin 2008 tendant à dire bien fondée la demande de la Chancellerie des Universités de Paris.
Les demandeurs exposent que l’écrivain CIORAN est décédé au mois de juin 1995 en laissant pour légataire universel sa compagne, Mme Simone BOUE.
Le 25 février de la même année, cette dernière a adressé une lettre au chancelier des universités de Paris dans lequel elle exprimait le souhait de faire don à la bibliothèque Jacques DOUCET de “tous les manuscrits de CIORAN en français comme en roumain, ayant fait l’objet d’une édition ou inédits”.
Ils indiquent que la chancellerie a accepté cette donation lors du conseil d’administration qui s’est tenu le 14 décembre 1995 et que par testament olographe en date du 7 janvier 2006, Mme Simone BOUE a rappelé sa volonté de voir l’ensemble des manuscrits de l’écrivain figurer à la bibliothèque universitaire Jacques DOUCET.
Ils précisent encore qu’à la mort de cette dernière, intervenue en septembre 1997, son frère, M. Henry BOUE, son légataire universel, a exécuté ses dernières volontés et a procédé à un inventaire des différents objets se trouvant dans l’appartement de sa soeur en présence de Maître GILLES, Notaire, de M. GUILLOU exécuteur testamentaire de Simone BOUE et de M. PEYRE, directeur de la bibliothèque Jacques DOUCET.
C’est ainsi qu’un inventaire successoral a été dressé le 24 octobre 2007 par Maître GILLES et que M. BOUE, en l’absence de découverte de manuscrits, a missionné Mme Simone BAULEZ afin qu’elle procède à l’enlèvement de tous les meubles ou objets se trouvant dans l’appartement.
Toutefois, à la mi-novembre 2005 M. PEYRE a été informé que l’étude de Maître WAPLER commissaire-priseur à Paris, proposait à la vente trente sept cahiers manuscrits de l’écrivain.
Le 25 janvier 2006, par acte reçu par Maître DAUCHEZ, M. Henry BOUE a confirmé la donation faite par sa soeur, conformément aux dispositions de l’article 1340 du code civil.
C’est dans ces conditions que les demandeurs soutiennent:
– que les manuscrits litigieux sont entrés dans le domaine public par l’effet de la donation acceptée par la Chancellerie des Universités de Paris le 14 décembre 1995, soit après le décès de CIORAN, la circonstance qu’ils ne soient pas physiquement entrés en possession de la bibliothèque Jacques DOUCET étant dès lors indifférent,
– que cette donation a été par la suite confirmée par M. Henry BOUE, légataire universel de sa soeur, par application des dispositions de l’article 1340 du code civil et qu’en conséquence le fait que la donation consentie par Simone BOUE n’ait pas été réalisée en la forme authentique comme le prescrit l’article 931 du code civil est indifférente dans la mesure où elle a été confirmée par son héritier, en l’occurrence son frère.
Pour leur part les défenderesses font valoir que la lettre rédigée le 25 février 1995 par Mme BOUE n’annonce qu’une intention et qu’elle est en outre dépourvue de toute valeur dans la mesure où CIORAN était encore vivant et qu’elle n’était donc titulaire d’aucun droit à cette époque.
Elles estiment donc qu’en l’absence d’acte notarié postérieur, la donation acceptée par la Chancellerie des Universités de Paris ne peut concerner que les objets ou manuscrits effectivement remis par Mme BOUE entre le décès de CIORAN et le 14 décembre 1995, date du procès-verbal d’acceptation par la Chancellerie des Universités de Paris.
Elles font d’ailleurs observer que Mme BOUE s’est par la suite ravisée puisqu’elle a vendu à la bibliothèque DOUCET certaines lettres et documents moyennant le prix de 250.000 francs.
Qu’en outre, après le décès de CIORAN, après avoir découvert d’autres cahiers de l’écrivain, elle a décidé de les publier elle-même par l’intermédiaire des éditions GALLIMARD sous le titre “CIORAN cahiers 1957- 1972”, ce qui fut fait en octobre 1997, un mois après sa mort, et qu’ils ne sont entrés que postérieurement à son décès en la possession de la bibliothèque DOUCET.
Elles font encore remarquer que le testament de Mme BOUE ne comporte aucune disposition en faveur de la bibliothèque DOUCET mais un legs en faveur du Centre National du Livre.
Elles estiment par conséquent que l’acte notarié de confirmation reçu de son frère par Maître DAUCHEZ le 25 janvier 2006 est sans valeur dans la mesure où nul ne peut disposer que des biens de son propre patrimoine; qu’ainsi, la Chancellerie des Universités de Paris ne peut pas revendiquer le bénéfice des dispositions de l’article 1340 du code civil.
S’agissant du contrat de débarras passé le 11 février 1998, M. Henry BOUE en sollicite la résolution pour erreur sur la substance, dans la mesure où les biens confiés à l’entreprise de Mme Simone BAULEZ ne pouvaient, dans son esprit, consister que dans des biens dépourvus de valeur financière, d’intérêt intellectuel ou de signification sentimentale et ce, compte tenu de l’inventaire dressé le 24 octobre 1997 qui indiquait “qu’il n’a pas été découvert de livres, ouvrages, manuscrits
d’Emile CIORAN”, les manuscrits découverts postérieurement l’ayant été de manière “ fortuite”.
Les défenderesses rétorquent que ce contrat présentait un caractère par nature aléatoire qui exclut l’erreur sur la substance, l’aléa profitant au brocanteur qui récupère à son profit ce qui a été abandonné et qu’il trouve dans les lieux à vider.
Elles exposent donc que si une erreur a été commise, ce n’est pas dans le contrat de débarras, mais dans le tri opéré par M. BOUE avant la signature du contrat, tri au cours duquel il a également abandonné un buste de l’écrivain et son bureau.
Subsidiairement, elles arguent de sa légèreté blâmable et inexcusable puisque qu’il apparaît que M. BOUE est resté trois jours dans l’appartement avec M. PEYRE et qu’il n’est jamais descendu à la cave alors qu’il en possédait les clés.
Elles estiment enfin à titre infiniment subsidiaire que si les manuscrits étaient remis aux demandeurs leur destinataire bénéficierait d’un enrichissement sans cause justifiant l’action de in rem verso, alors que les manuscrits auraient été définitivement perdus sans la vigilance et la perspicacité de Mme Simone BAULEZ ; il en résulte alors que l’indemnité qui doit revenir à l’appauvri doit être égale à l’enrichissement, en l’espèce la valeur des manuscrits telle qu’une expertise la révélera.
Les demandeurs prétendent quant à eux que les conditions de l’enrichissement sans cause ne sont pas réunies dans la mesure où la Chancellerie des Universités de Paris tient les biens litigieux d’un acte juridique, en l’espèce l’acte de donation que lui a consenti Mme BOUE et M. Henry BOUE en sa qualité de légataire universel de sa soeur.
En outre le seul appauvrissement dont pourrait se prévaloir Mme Simone BAULEZ ne pourrait être tout au plus que les frais exposés pour l’organisation de la vente qui a dû être annulée suite à l’arrêt rendu le 2 décembre 2005 par la cour d’appel de Paris, laquelle a suspendu la vente diligentée par la société MICA et imparti à la Chancellerie des Universités de Paris de saisir le juge du fond.
L’affaire a été clôturée le 8 octobre 2008, renvoyée à l’audience de plaidoirie du 29 octobre 2008 et mise en délibéré à ce jour.
MOTIFS DE LA DECISION
Attendu que CIORAN étant décédé au mois de juin 1995, Simone BOUE n’était pas propriétaire des manuscrits de ce dernier le 25 février de la même année, date où elle a fait part à la Chancellerie des Universités de Paris de son intention de faire don des manuscrits de l’écrivain à la bibliothèque Jacques DOUCET.
Attendu qu’après le décès de l’écrivain, il convient de s’interroger sur la réalité du don revendiqué et sur sa régularité juridique, étant rappelé qu’il n’est pas contesté que Simone BOUE, compagne de CIORAN, était bien sa légataire universelle.
Attendu que l’article 931 du code civil dispose que “tous actes portant donation entre vifs seront passés devant notaire, dans la forme ordinaire des contrats ; et il en restera minute, sous peine de nullité”.
Attendu qu’en l’espèce, aucun acte notarié n’a été passé entre Mme BOUE en sa qualité de légataire universelle et la Chancellerie des Universités de Paris ; qu’au demeurant, le courrier du 25 février 1995 annonce une simple intention puisque la forme conditionnelle y est employée (“la donation comprendrait…”).
Attendu en outre que le testament rédigé le 24 décembre 1995 (accompagné d’un codicille du 7 janvier 1996 qui désigne M. Henry BOUE en qualité de légataire universel) ne mentionne pas le legs de toute l’oeuvre de l’écrivain à la Chancellerie des Universités de Paris, mais vise la bibliothèque DOUCET en qualité de détentrice des manuscrits et documents qu’elle lui a remis, confie à M. GUILLOU, collaborateur chez GALLIMARD, l’exercice du droit moral sur l’oeuvre et lègue au Centre National du Livre les revenus des droits d’auteur à provenir de l’exploitation des droits patrimoniaux portant sur l’ensemble des oeuvres et des écrits de CIORAN.
Attendu de plus que le comportement de Simone BOUE ne permet pas de retenir l’hypothèse d’un don inconditionnel de la totalité de l’oeuvre ; qu’en effet, il est établi qu’en 1995 elle a vendu à la
bibliothèque DOUCET plusieurs ouvrages dédicacés à CIORAN et plusieurs correspondances autographes pour le prix de 250.000 francs ; qu’il est de même établi qu’elle avait trouvé dans l’appartement 34 cahiers de ce dernier et qu’elle avait décidé de les conserver dans un premier temps afin d’élaborer une édition des cahiers CIORAN publiés par GALLIMARD sous le titre ‘ CIORAN Cahiers 1957-1972” ; lesdits manuscrits ayant été remis par la suite à M. PEYRE lors de l’inventaire du 24 octobre 1997 comme il en atteste lui-même (pièce 21 des défenderesses).
Attendu qu’il résulte de ces éléments que si donation il y eu, elle n’a été que partielle et n’a pu porter que sur les objets et manuscrits effectivement remis par Simone BOUE à la bibliothèque DOUCET après le décès d’Emile CIORAN ou entrés dans cette dernière après son décès ; selon le témoignage de M. PEYRE, il s’agit de trois venues d’archives reçues début juillet et en septembre 1995, en juin, juillet et septembre 1996 et en octobre 1997.
Attendu ainsi que les requérants ne peuvent se prévaloir de l’acte notarié rédigé le 25 janvier 2006 à l’initiative de M. Henry BOUE; qu’en effet les manuscrits litigieux ne sont jamais entrés dans le patrimoine de la Chancellerie des Universités de Paris et qu’il ne peut donc être argué que la donation consentie par Mme BOUE aurait été confirmée par cet acte par application des dispositions de l’article 1340 du code civil.
Attendu qu’à titre subsidiaire les requérantes soutiennent, au visa des articles 1110 et 1117 du code civil, que le contrat par lequel M. Henry BOUE a laissé l’entreprise de Mme Simone BAULEZ emporter les manuscrits de CIORAN est affecté d’un vice du consentement et que le tribunal doit l’annuler dans la mesure où dans l’esprit de M. Henry BOUE il ne pouvait concerner les manuscrits litigieux.
Attendu que le contrat de débarras conclu le 11 février 1998 stipule : “je soussigné, Henry BOUE, légataire des biens de ma soeur, Simone BOUE, autorise l’entreprise à débarrasser complètement des meubles et objets s’y trouvant, l’appartement qu’occupait Simone BOUE 21 rue de L’Odéon, Paris VI°, 5ème étage”.
Attendu qu’aucune restriction n’est indiquée quant aux biens à emporter.
Attendu que par nature ce type de contrat comporte un aléa, lequel peut se révéler être la découverte de pièces de valeur que le brocanteur débarrasseur récupère alors à son profit.
Attendu au surplus que M. Henry BOUE était présent lors de l’inventaire provisoire réalisé le 24 octobre 1997 par Maître BARON, commissaire-priseur, en présence de Maître GILLES, Notaire, de M. DUPUIT, représentant le Centre National du Livre et de M. GUILLOUX titulaire de l’exercice du droit moral.
Attendu que la mention suivante figure en fin de prisée “dans la cave, un lot de débarras ne méritant pas description”.
Attendu qu’il est donc établi que M. Henry BOUE n’est probablement jamais descendu à la cave dans laquelle se trouvaient bien les manuscrits querellés, et alors qu’il résulte du témoignage de M. PEYRE que lui-même et M. Henry BOUE ont fouillé l’appartement pendant trois jours de manière systématique.
Attendu que M. Henry BOUE n’est donc pas fondé à opposer à Mme Simone BAULEZ la légèreté blâmable dont il a fait preuve, alors que c’est en toute connaissance de cause qu’il lui a demandé d’enlever tout ce qui se trouvait encore dans l’appartement.
Attendu en conséquence que les requérants seront déboutés de leurs entières demandes.
Attendu qu’il serait inéquitable de laisser à la charge de Mme Simone BAULEZ et de la société MICA la charge des frais qu’elles ont exposés ; que la Chancellerie des Universités de Paris leur paiera globalement la somme de 4.500 € et M. Henry BOUE celle de 1.500 €.
Attendu que l’exécution provisoire, compatible avec la nature de l’affaire et nécessaire du fait de son ancienneté, sera ordonnée.
PAR CES MOTIFS
Statuant en audience publique, contradictoirement et en premier ressort,
Dit la Chancellerie des Universités de Paris dépourvue de tout droit sur les manuscrits litigieux qu’elle revendique;
Dit que le contrat de débarras du 11 février 1998 doit recevoir son plein effet et que Mme Simone BAULEZ pourra disposer librement des manuscrits dont s’agit;
Condamne la Chancellerie des Universités de Paris et M. Henry BOUEà payer à Mme Simone BAULEZ la somme de 4.500 € (quatre mille cinq cents euros) et à la société MICA celle de 1.500 € (mille cinq cents euros) au titre de l’article 700 du Code de procédure civile;
Ordonne l’exécution provisoire;
Condamne la Chancellerie des Universités de Paris et M. Henry BOUE aux entiers dépens.
Fait et jugé à Paris le 3 décembre 2008
Le Greffier Le Président
C. GAUTIER J. GONDRAN de ROBERT
No related posts.
