Critica adusă de către membrii Serviciului Naţional Juridic și Asociaţia Naţională a Judecătorilor şi a Procurorilor unui proiect de lege, aplicabil procedurilor penale în curs de desfăşurare intentate împotriva reclamantului, nu a reprezentat o încălcare a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenție

CEDO, cauza Previti c. Italiei, decizia de inadmisibilitate din 8 decembrie 2009, cererea nr. 45291/06

Situația de fapt

Reclamatul, fost avocat, este o figură proeminentă pe scena politică naţională. În 1995, în contextul unui proces foarte mediatizat privind controlul corporativ al unui important grup chimic, IMI/SIR, reclamantul a fost acuzat pentru luare de mită. În noiembrie 1999, el şi alţi 7 acuzaţi din acea cauză au fost judecaţi de Curtea Penală. În mai 2006, Curtea de Casaţie l-a condamnat la 6 ani de închisoare.

Asupra  art.6 par. 1 din Convenţie

În momentul în care împotriva sa au fost făcute acuzaţiile de luare de mită, reclamantul, fost ministru, era membru al Parlamentului şi o figură centrală a unui partid politic. În contextul seriozităţii acuzaţiilor care i-au fost aduse, era inevitabil ca, într-o societate democratică, procesul să nu atragă atenţia publicului şi a presei. Problemele avute în vedere de proces, şi în mod particular, metodele de elaborare a legilor, cum ar fi Legea privind scrisorile de cerere, au sporit atenţia publicului şi a presei asupra procedurilor penale inițiate împotriva IMI/SRI. Mai mult, presa a adus comentarii severe asupra cazului sensibil care are legătură cu o figură publică, iar reclamantul pretinde că a fost condamnat ca urmare a unor proceduri care i-au fost potrivnice.

Curtea a luat cunoştinţă de anumite declaraţii date presei de un număr de membri ai Serviciului Naţional Juridic, câteva articole publicate în reviste, precum şi un ziar publicat de Asociaţia Naţională a Judecătorilor şi a Procurorilor. Aceste documente criticau contextul politic în care se desfăşura procesul, reformele legislative propuse de Guvern şi strategia de apărare a reclamatului, dar nu au făcut referire la pronunţarea unei poziţii asupra vinovăţiei reclamantului. Asociaţia Judecătorilor şi a Procurorilor, fără a discuta dacă reclamantul este sau nu vinovat de comiterea infracţiunilor în discuţie, şi-a exprimat opoziţia faţă de ideea conform căreia un acuzat ar trebui să aibă acces la lista membrilor Serviciului Naţional Juridic și la opiniile individuale pe care aceștia le îmbrățișează. Faptul că, în acord cu principiile democraţiei şi pluralismului, anumite grupuri sau indivizi din Serviciul Naţional Juridic, în capacitatea lor de experţi legislativi, şi-au exprimat rezerva sau critica asupra proiectului legislativ al Guvernului, nu a afectat negativ desfăşurarea echitabilă a procedurilor la care se aplicau acele prevederi legislative. Mai mult, audierile în cazul reclamantului au fost făcute în întregime de judecători profesionişti, a căror experienţă şi pregătire îi ridică deasupra oricărei influenţe externe. A fost, de asemenea, legitim ca judecătorii neimplicaţi în audierea cauzei să comenteze asupra strategiei de apărare a unei persoane publice în contextul unui caz puternic mediatizat.

În consecinţă, Curtea nu consideră că şansele de a beneficia de un proces echitabil i-au fost periclitate reclamantului prin comentariile făcute în contextul procedurilor împotriva IMI/SIR.

În ceea ce privește acuzația conținută în actul de inculpare prin care Parchetul solicită trimiterea în judecată, Curtea a reținut că aceasta nu indicau într-adevăr toate mijloacele de probă, nu precizau data și locul la care a avut loc asocierea în vederea realizării de acte de corupție și nici numele sau adresele instituțiilor bancare prin care au fost transferați banii. Cu toate acestea, actul de inculpare prin care Parchetul solicită trimiterea în judecată este redată într-o manieră sintetică iar precizările legate de conduita incriminată rezultă în mod normal din alte acte, respectiv ordonanța de trimitere în judecată și actele de urmărire penală care au fost puse la dispoziția apărării. (Previti c. Italiei, decizia din data de 8 decembrie 2009, cererea nr. 45291/06, par. 208)

În concluzie, Curtea a respins cererea ca fiind inadmisibilă.

Notă: Textul face parte din lucrarea Magistratii si instantele judecatoresti in jurisprudenţa Curtii Europene a Drepturilor Omului. Hotarari relevante, coordonator Dragoș Călin. Colectiv: Luminita Gabura, Iulia Diana David, Diana Chibulcutean, Ioana Alexandra Precup, Augustina Rodica Moldovan, Oana – Maria Stefănescu, Dan Alexandru Sipos, Dumitru Cazac, Editura Universitara, Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-591-850-4

No related posts.

Lasă un comentariu


9 + three =