Asociaţia Forumul Judecătorilor din România, Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor și Asociația Inițiativa pentru Justiție: Solicităm desființarea Inspecției Judiciare și crearea a două structuri de inspecție judiciară cu personalitate juridică distinctă, una pentru judecători și, respectiv, alta pentru procurori

Prin Hotărârea nr. 230 din 23 martie 2021, Secţia pentru Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat ”calitatea foarte scăzută a activităţii Inspecţiei Judiciare în domeniul răspunderii disciplinare, în condiţiile în care rezoluţiile de exercitarea acţiunilor disciplinare au fost confirmate de inspectorul-şef, inclusiv prin încălcarea dispoziţiilor legale care vizează imparţialitatea; direcţionarea activităţii Inspecţiei Judiciare în perioada 2017 – 2020 asupra procurorilor din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi asupra procurorilor din cadrul asociaţiilor profesionale care au luat poziţii faţă de modificările legislative din anul 2018; consemnarea de menţiuni nereale în Raportul de activitate al Inspecţiei Judiciare pentru anul 2020, în scopul dezinformării cu privire la rezultatele Inspecţiei Judiciare; recrutarea unor inspectori judiciari care îşi acceptă limitele profesionale (menţiunile din Raportul de activitate), fără a face vreun efort în surmontarea acestora.”

Astfel, ”în perioada 2017-2020, din cele 50 de acţiuni exercitate de Inspecţia Judiciară, Secţia pentru procurori în materie disciplinară a soluţionat un număr total 44 acţiuni disciplinare, din care 30 de acţiuni disciplinare prin respingerea şi anularea acestora, ajungându-se ca în anul 2020 să fie admisă o singură acţiune disciplinară exercitată de Inspecţia Judiciară, 6 acţiuni să fie respinse şi 7 anulate. Din cele 30 de acţiuni disciplinare prin 19 hotărâri s-a dispus respingerea acțiunilor disciplinare şi prin 11 hotărâri s-a dispus anularea acțiunilor disciplinare, din care: 16 hotărâri definitive de respingere a acţiunilor disciplinare şi 7 hotărâri definitive de anulare a acțiunilor disciplinare; o hotărâre de respingere a acţiunii disciplinare şi 3 hotărâri de anulare a acțiunilor disciplinare, toate aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea judecării recursului; 2 hotârâri de respingere a acţiunii disciplinare şi o hotărâre de anulare a acţiunii disciplinare, modificate în recurs. Din cele 19 hotărâri de respingere a acţiunilor disciplinare, 18 hotărâri au fost respinse ca neîntemeiate şi una ca fiind rămasă fără obiect.”

Inspecția Judiciară joacă un rol esențial în cadrul procedurii disciplinare, deoarece efectuează ancheta preliminară și decide dacă este necesar să inițieze o cercetare disciplinară. Această cercetare se realizează de către inspectorii judiciari înainte de a decide să formuleze sau nu acțiune disciplinară în fața secției competente a CSM. Inspecția Judiciară are, de asemenea, atribuții importante în declanșarea procedurii care conduce la determinarea existenței unei erori judiciare.

În arhitectura activităților de inspecție judiciară, inspectorul‑șef dispune de atribuții‑cheie, care au fost consolidate prin modificările din anul 2018: numește inspectorii judiciari, desemnează inspectorii cu funcții de conducere, gestionează activitatea Inspecției Judiciare și procedurile disciplinare, organizează repartizarea dosarelor, stabilește domeniile specifice de activitate cu privire la care se exercită controlul, este principalul emitent de instrucțiuni/ordine și are capacitatea de a iniția el însuși o procedură disciplinară sau de a aviza/confirma soluţia de clasare a sesizării dată de un inspector în cadrul verificărilor prealabile.

Prin aceste modificări, Inspecția Judiciară a devenit, practic, o autoritate publică de tip piramidal, unică în cadrul sistemului judiciar, aflată la dispoziția unei singure persoane, cu o putere discreționară extinsă (inclusiv în adoptarea cadrului normativ organizatoric, confirmarea/infirmarea deciziilor inspectorilor judiciari etc.). În această structură, magistrații (judecători și procurori) numiți inspectori judiciari de inspectorul-șef sunt pe deplin subordonați acestuia, cu riscul de a fi afectată în substanță independența lor funcțională.

Bugetele Inspecției Judiciare se apropie anual de suma de 10 milioane de Euro (anul 2017 – 31.408.000 lei; anul 2018 – 31.800.000 lei; anul 2019 – 42.715.000 lei; anul 2020 – 36.905.000 lei).

Din aceste sume, o parte însemnată este destinată diurnelor pe care inspectorii judiciari le primesc (anul 2017 – 3.725.911 lei; anul 2018 – 3.790.227 lei; anul 2019 – 4.909.818 lei; anul 2020 – 5.886.929 lei), respectiv peste 1.000.000 de Euro anual.

Prin hotărârea Marii Camere a Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată în cauzele conexate C-83/19, C-127/19, C-195/19, C-291/19, C-355/19 și C-397/19, s-a stabilit că articolul 2 și articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE, precum și Decizia 2006/928 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări naționale adoptate de guvernul unui stat membru care îi permite acestuia din urmă să facă numiri interimare în funcțiile de conducere ale organului judiciar însărcinat cu efectuarea cercetărilor disciplinare și cu exercitarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor fără respectarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul național atunci când această reglementare este de natură să dea naștere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor acestui organ ca instrument de presiune asupra activității respectivilor judecători și procurori sau de control politic al acestei activități. (”200 Prin urmare, dat fiind că persoanele care ocupă funcțiile de conducere în cadrul unui astfel de organ pot exercita o influență determinantă asupra activității acestuia, normele care guvernează procedura de numire în aceste funcții trebuie să fie concepute, după cum a arătat în esență domnul avocat general la punctul 269 din Concluziile prezentate în cauzele C‑83/19, C‑127/19, C‑195/19, C‑291/19 și C‑355/19, astfel încât să nu poată da naștere niciunei îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor și a funcțiilor organului menționat ca instrument de presiune asupra activității judiciare sau de control politic al acestei activități. (…) 205 Mai exact, o reglementare națională poate genera îndoieli precum cele menționate la punctul 200 din prezenta hotărâre atunci când are ca efect, fie și cu titlu provizoriu, să permită guvernului statului membru în cauză să facă numiri în funcțiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetările disciplinare și de a exercita acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor și a procurorilor cu încălcarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul național.”)

Astfel, prevederile legislative naționale privind numirea interimară a inspectorului-șef al Inspecției Judiciare nu se mai pot aplica, din pricina contrarietății cu dreptul Uniunii Europene, iar toate actele emise în perioada interimatului (05.09.2018-14.05.2019) de acest inspector-șef (între care Regulamentul de organizare și funcționare a Inspecției Judiciare ori actele de numire în funcție a unor inspectori selectați în acest temei, inclusiv inspectorul-șef) sunt nule (principiul dominoului).

În baza aceleiași hotărârii a CJUE, toate Rapoartele MCV vor trebui luate în considerare în mod corespunzător de România, ținând seama de cerințele principiului cooperării loiale prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din TUE. În acest temei, nu vor mai putea fi ignorate de nicio autoritate publică internă din România.

Raportul MCV din noiembrie 2018 a evidențiat preocupări serioase cu privire la Inspecția Judiciară: recurența cu care au fost inițiate proceduri disciplinare împotriva magistraților care se opuneau în mod public direcției urmate de reforma sistemului judiciar, divulgările de documente în presă (utilizate apoi de politicieni pentru a ataca instituțiile judiciare) și prelungirea mandatului conducerii de către guvern. Raportul din noiembrie 2018 a recomandat: ”Numirea imediată, de către Consiliul Superior al Magistraturii, a echipei interimare de conducere a Inspecției Judiciare și numirea, în termen de trei luni, prin concurs, a unei noi conduceri a Inspecției Judiciare”.

Raportul MCV dat publicității de Comisia Europeană la data de 22.10.2019 menționează, în ceea ce privește Inspecția Judiciară, că s-a constatat faptul că ”în perioada care a trecut de la ultimul raport, au continuat să fie inițiate proceduri disciplinare împotriva magistraților, inclusiv a șefilor instituțiilor judiciare care se opun reformării sistemului judiciar (respectiv legilor justiţiei adoptate în anul 2018, s.n.), și au continuat să fie divulgate documente în presă. Prin urmare, recomandarea din noiembrie 2018 a fost depășită de evenimente, însă preocupările care au motivat-o rămân perfect valabile. În repetate rânduri, rapoartele MCV au atras atenția asupra presiunii la care sunt supuși magistrații și instituțiile judiciare ca urmare a atacurilor publice din partea politicienilor și a presei. De la începutul anului 2018, această situație s-a înrăutățit pe fondul acțiunilor întreprinse de autoritățile responsabile cu anchetarea disciplinară și penală a magistraților. Direcția Națională Anticorupție și Parchetul General sunt de mult timp supuse unor presiuni deosebite în această privință. În perioada de referință s-a înregistrat, de asemenea, o creștere puternică a presiunilor asupra Înaltei Curți de Casație și Justiție, care este instanța competentă pentru numeroase procese de corupție la nivel înalt. Guvernul a transmis Curții Constituționale două cereri de soluționare a unor conflicte juridice de natură constituțională legate de interpretarea de către ICCJ a regulilor procedurale privind constituirea completurilor de judecată în cauzele penale. În plus, Inspecția Judiciară a introdus o plângere disciplinară împotriva președintei sale, iar Secția pentru judecători a CSM a cerut revocarea acesteia din funcție. Aceste acțiuni combinate par să aibă drept obiectiv exercitarea de presiuni asupra Înaltei Curți, iar atunci când președinta ICCJ și-a anunțat intenția de a nu mai candida pentru un al doilea mandat, a indicat clar că acesta era motivul. (…) Aceste evoluții confirmă evaluarea efectuată de Comisie în raportul din noiembrie 2018, conform căreia Consiliul Superior al Magistraturii nu își îndeplinește rolul de a asigura un sistem de control și echilibru eficace, în măsură să apere independența instituțiilor judiciare asupra cărora se exercită presiuni.”

Aceleași critici sunt reluate în Raportul MCV dat publicității la data de 08.06.2021, la Obiectivul de referință 1: independența sistemului judiciar și reforma sistemului judiciar – Inspecția Judiciară, menționându-se clar următoarele:

Anii 2018 și 2019 au fost marcați de controverse cu privire la abordarea CSM față de funcția de inspector-șef, întrucât CSM a prelungit efectiv durata mandatului inspectorului-șef în exercițiu, în pofida controverselor legate de o prelungire provizorie, sub forma interimatului, pe baza unei ordonanțe de urgență a guvernului. Curtea de Justiție a UE a fost sesizată cu o cerere de decizie preliminară privind compatibilitatea cu articolul 2 și cu articolul 19 alineatul (1) din TUE a competenței guvernului de a efectua în cadrul Inspecției Judiciare numiri interimare în funcții de conducere responsabile cu desfășurarea procedurilor disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor. În hotărârea sa din 18 mai 2021, CJUE a statuat că o reglementare națională nu poate să dea naștere unor îndoieli cu privire la faptul că prerogativele unui organ judiciar însărcinat cu efectuarea cercetărilor disciplinare și cu exercitarea acțiunii disciplinare împotriva judecătorilor și a procurorilor ar putea fi utilizate ca instrument de presiune asupra activității respectivilor judecători și procurori sau de control politic al acestei activități. Curtea a statuat că o reglementare națională este de natură să dea naștere unor astfel de îndoieli atunci când are ca efect, fie și cu titlu provizoriu, să permită guvernului statului membru în cauză să facă numiri în funcțiile de conducere ale organului care are misiunea de a efectua cercetările disciplinare și de a exercita acțiunea disciplinară împotriva judecătorilor și a procurorilor cu încălcarea procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul național. Hotărârea reconfirmă scopul recomandării din 2018. Autoritățile care supraveghează Inspecția Judiciară, în special CSM, vor trebui să țină seama în mod corespunzător de hotărâre, și în lumina preocupărilor repetate exprimate cu privire la activitatea Inspecției Judiciare.

În ultimii ani, instituțiile judiciare, inclusiv CSM, au scos în evidență existența unor preocupări legate de lipsa de răspundere a Inspecției Judiciare, menționând proporția ridicată a dosarelor înaintate în instanță de Inspecție, respinse în cele din urmă în instanță, concentrarea tuturor proceselor decizionale în cadrul atribuțiilor inspectorului-șef și limitele competențelor de supraveghere ale CSM. Pe plan mai general, aceste evoluții au ridicat semne de întrebare cu privire la măsura în care noile dispoziții ale legilor justiției privind numirea conducerii Inspecției Judiciare și răspunderea acesteia oferă garanții suficiente și asigură echilibrul corect între judecători, procurori și CSM. Noile proiecte de legi ale justiției din martie 2021, cu privire la care ministrul justiției a solicitat avizul CSM, modifică dispozițiile privind numirea inspectorului-șef și al inspectorului șef-adjunct, precum și mecanismele de control referitoare la activitatea Inspecției Judiciare, conferind CSM competențe de supraveghere sporite și implicând Institutul Național al Magistraturii în concursurile pentru ocuparea posturilor din cadrul Inspecției Judiciare. În perioada de raportare, conform informațiilor furnizate de instituțiile judiciare, s-a înregistrat o reducere generală a activității Inspecției Judiciare și anume, mai puține proceduri disciplinare din oficiu care ridică semne de întrebare cu privire la obiectivitate. Cu toate acestea, există în continuare cazuri care au dat naștere unor preocupări cu privire la cercetările disciplinare și sancțiunile severe aplicate magistraților care critică eficiența și independența sistemului judiciar. Printre exemple se numără procedurile disciplinare cu propunerea de suspendare preventivă din funcție până la finalizarea cercetării disciplinare și decizia adoptată de CSM împotriva judecătorilor din asociațiile magistraților care s-au împotrivit schimbărilor din perioada 2017-2019 ce constituiau regrese și au înaintat Curții de Justiție a Uniunii Europene cereri de decizie preliminară (cercetarea disciplinară se referă la pretinsele conversații de grup divulgate din cadrul unui grup privat creat pe o rețea de socializare).”

Raportul din 2021 privind statul de drept (Capitolul consacrat situației statului de drept din România), publicat de Comisia Europeană, a luat act de începerea cercetării disciplinare pentru savârșirea abaterii disciplinare reprezentând exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, faţă de un judecător de la Curtea de Apel Piteşti, ca urmare a aplicării într-un litigiu, la 7 iunie 2021, a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 mai 2021, pronunțată în cauzele conexate C-83/19C-127/19C-195/19C-291/19C-355/19 și C-397/19, Asociația Forumul Judecătorilor din România și alții. În principiu, o procedură disciplinară este incompatibilă cu normele dreptului Uniunii Europene, dacă afectează esența procedurii reglementate de articolul 267 TFUE și, odată cu aceasta, chiar fundația Uniunii înseși, având un efect disuasiv asupra oricărui magistrat român chemat să aplice normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene, inclusiv jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în temeiul art.148 din Constituția României.

Așadar, Inspecția Judiciară a declanșat recent proceduri disciplinare tocmai împotriva judecătorilor care au fost la originea sesizării CJUE și a celor care au aplicat hotărârea CJUE, într-o manifestare de forță ce a fost percepută de toți observatorii externi relevanți ca fiind vindicativă, de natură a compromite aplicarea obligatorie a dreptului UE în România. De asemenea, aceste cercetări disciplinare sunt efectuate tocmai de inspectorii judiciari numiţi fie în perioada de interimat a inspectorului-şef, fie în cadrul concursurilor controlate de inspectorul -şef.

Un organ însărcinat cu deschiderea procedurilor disciplinare, precum Inspecția Judiciară, ar trebui cel puțin să demonstreze un anumit grad de independență operațională și de anchetă.

Prin urmare, având în vedere organizarea actuală, precum și evidenta nelegalitate a actelor de numire a unor inspectori judiciari în perioada 2018-2019, este necesară desființarea Inspecției Judiciare și crearea a două structuri de inspecție judiciară cu personalitate juridică distinctă, una pentru judecători și alta pentru procurori, cu înlăturarea funcționării pe sistem ierarhic subordonat. Fiecare inspector judiciar trebuie să fie independent în emiterea soluțiilor, cauzele trebuie repartizate aleatoriu, iar accederea pe posturile de inspector judiciar (procuror sau judecător) trebuie să opereze pe bază de examen susținut pe criterii obiective și meritocratice. Doar astfel vor fi înlăturate suspiciunile privind ”fabricarea de dosare” pentru anumiți magistrați considerați incomozi de grupuri de interese care au în subordine părți din mass-media sau care doresc controlarea sistemului judiciar.

O astfel de soluție a fost salutată de Comisia de la Veneția în cazul Bulgariei (Avizul nr.1002/2020 din 20 noiembrie 2020) și ar corespunde principiului separării carierelor, introdus expres în legislația organizării judecătorești și a statutului magistraților în anul 2018 (art. 1 alin.2 din Legea nr.303/2004 prevede: ”(2) Cariera judecătorului este separată de carieră procurorului, judecătorii neputând interfera în carieră procurorilor şi nici procurorii în cea a judecătorilor.”)

 

 

Asociația Forumul Judecătorilor din România

Asociația Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor

Asociația Inițiativa pentru Justiție

No related posts.

Leave a comment


− 1 = eight