Date fiind criza de personal din sistemul judiciar și restrângerile bugetare care afectează magistratura, Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România” arată că orice întârziere în reglementarea concretă a normării muncii magistraților este dăunătoare calității actului de justiție, care nu trebuie să presupună un ”hei-rup” judiciar, ci soluții pentru a asigura o justiție reală, previzibilă și coerentă pentru destinatarii săi, cetățenii.
Realizarea unui act de justiţie de calitate presupune alocarea timpului minim necesar studierii cauzelor, analizării problemelor de drept şi a legislaţiei în continuă modificare, iar nu pronunțarea unor soluții ce pot fi eronate, din lipsă de timp și supraîncărcare, felul în care se cuantifică activitatea judecătorului nesurprinzând dimensiunea reală a efortului depus. Volumul optim de activitate trebuie gândit pe criterii obiective, care pot fi utilizate pentru determinarea gradului de dificultate/complexitate al diverselor cauze.
Totodată, testele psihologice derulate în timp au arătat un nivel ridicat de solicitare a judecătorilor evaluaţi, cauzele fiind volumul de muncă şi gradul de complexitate al şedinţelor. Consecinţele în plan psihologic, constând în diminuarea capacităţii de concentrare la sfârşitul zilei de şedinţă şi apariţia modificărilor factorului personal (diminuarea autonomiei şi a stabilităţii personale) pun în evidenţă efectele suprasolicitării manifestată în timp. Au fost efectuate măsurători care au urmărit repartizarea în timp în funcţie de gradul de complexitate şi măsurători pentru diminuarea nivelului suprasolicitării neuropsihice prin şedinţe de management al stresului sau antrenament al unor abilităţi.
De altfel, începând cu Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.2119/2009 a fost aprobat Programul pentru stabilirea volumului optim de muncă şi asigurarea calităţii activităţii în instanţe în anul 2010, stabilindu-se că reglementarea aspectelor privind normarea muncii în instanţe este de competenţa exclusivă a Consiliului Superior al Magistraturii.
În consecință, Asociaţia „Forumul Judecătorilor din România” solicită Consiliului Superior al Magistraturii să normeze urgent munca în sistemul judiciar și să stabilească măsuri concrete pentru reducerea diferențelor de încărcătură între diversele instanțe, nefiind firesc să existe judecători supraîncărcați și colegi cu activitate mult mai redusă.
În acest sens, se pot face propuneri legislative pentru reevaluarea competenței instanțelor după valoarea obiectului cauzelor sau obiectul în sine, dar se poate adopta și un model de repartizare a dosarelor, în condiții de supraîncărcare, derogând de la principiile de competență ale procedurii civile, la instanțe de același grad, foarte apropiate teritorial, pe raza aceluiași tribunal sau a aceleiași curți de apel, până la echilibrarea sau măcar apropierea volumului de lucru aferent.
Totodată, reiterăm că reglementarea medierii obligatorii în România poate fi o soluție pe care Consiliul Superior al Magistraturii să o solicite urgent puterii legislative/executive, susținută fiind și de hotărârile CJUE, pentru a evita condamnări la Curtea Europeană a Drepturilor Omului determinate de întârzierile firești în soluționarea cauzelor civile lato sensu, în coordonatele actuale ale lipsei acute de personal în sistemul judiciar.
Cel mai recent, ordonanța emisă de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la 3 septembrie 2024 în cauza C‑658/23, Investcapital Ltd, reconfirmă faptul că Directiva 2008/52 nu se opune, în principiu, unei reglementări naționale conform căreia recurgerea la mediere, înainte sau după începerea procedurii judiciare, este obligatorie sau face obiectul unor stimulente sau sancțiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 14 iunie 2017, Menini și Rampanelli, C‑75/16, EU:C:2017:457, punctele 49 și 50).
În atare împrejurări, în România nu există niciun obstacol legislativ sau jurisdicțional care să împiedice legiferarea unei proceduri de mediere obligatorie, spre exemplu: în ceea ce privește cauzele din domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute în legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor; în anumite cauze din materia dreptului familiei; în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinătate; în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevăzută o altă procedură; în litigiile de muncă izvorâte din încheierea, executarea şi încetarea contractelor individuale de muncă; în litigiile civile a căror valoare este sub 100.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013 – 1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025 – 1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În România există un corp pregătit de mediatori, avocații și notarii publici putând fi, de asemenea, antrenați în proceduri amiabile, iar medierea obligatorie ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în justiție este deja legiferată în diverse state ale Uniunii Europene (a se vedea modelul italian preluat și de alte state din UE, care poate deveni unul viabil și pentru România; modelul implică obligativitatea parcurgerii procedurii medierii anterior sesizării instanţei, costurile pentru prima şedinţă fiind suportate de stat, iar Curtea Constituţională a Italiei a validat constituţionalitatea acestui model, prin Decizia nr. 97 din 18 aprilie 2019) și susținută ferm de jurisprudența obligatorie a Curții de Justiție a Uniunii Europene, respectiv a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Asociaţia Forumul Judecătorilor din România
No related posts.