Interviu cu domnul Julian Săvulescu
Julian Săvulescu s-a născut la 22 decembrie 1963 în Australia; a studiat medicina la Universitatea Monash din Melbourne. Sub influenţa profesorului şi bioeticianului Peter Singer, s-a reorientat către bioetică, luându-şi doctoratul în acest domeniu. A urmat apoi un stagiu de cercetare la Universitatea din Oxford. În 2003, Julian Săvulescu a fondat Oxford Uehiro Centre for Practical Ethics, al cărui director este. Julian Săvulescu a participat în calitate de invitat la numeroase seminarii şi conferinţe internaţionale, printre care: Wellcome Public Lectures in Neuroethics, Herbert Spencer Lecturer (2005); Crown Lecturer (2008); Pierce Scholar (2008) şi altele. De asemenea, a susţinut prezentări la evenimente precum World Economic Forum, Davos (2009), Mont Pelerin Society (2008), Allianz Conference, Munchen (2008, 2007) sau Wellcome Trust Advisory Council meeting on Neuroscience strategy (2011). Profesorul are o bogată activitate editorială. A publicat 10 cărţi şi peste 220 de articole în reviste ştiinţifice de prestigiu din domeniul eticii aplicate. Studiile sale, traduse în germană, spaniolă, olandeză, poloneză şi coreeană, i-au adus importante distincţii.[1]
1. Dacă ar trebui să vă adresați unei instanțe judecătorești pentru a vă proteja drepturile, ați avea încredere în sistemul judiciar?
80%. Sistemul britanic este probabil cel mai bun din lume, dar orice sistem care implică ființe umane, inclusiv judecători, este supus greșelii. Cred că avem nevoie de mai multe controale privind neglijența și reaua-credință umană. Desigur, de aceea există Curtea de Apel și alte controale judiciare, dar cred că un control de nivel mai scăzut, supraveghere, colaborare, de audit sau de luare a deciziilor colective ar putea fi utilizat pentru a aborda limitele psihologiei umane.
2. Ce măsuri considerați oportune pentru consolidarea independenței justiției și câștigarea încrederii cetățenilor ?
Responsabilitatea cetățenilor – judecătorii trebuie să facă obiectul evaluării de către colegiile lor, la fel ca și noi ceilalți. Aceste colegii ar trebui să includă membri ai sistemului judiciar, dar și lay citizens, competenți și informați, care evaluează performanța. La aceasta sunt și eu supus atunci când cer bani publici în cadrul granturilor de cercetare.
3. Care ar trebui să fie rolul unui ministru al justiției, membru al guvernului (și solidar cu deciziile luate de guvern)?
Cred că a supraveghea ca legile adoptate de Parlament să fie aplicate în mod corespunzător de către sistemul judiciar și a supraveghea procesul judiciar.
4. Care ar fi măsurile adecvate care trebuie luate pentru o „definitivă” separație între puterile politice și judiciare? Este o utopie?
Legea s-a format în mare parte în vremuri pre-științifice, fără nicio cunoaștere reală a psihologiei umane sau a biologiei, numai cu concepte etice primitive și principii. Este nevoie de revizuire radicală, dar nu făcută de politicieni.
5. Sunteți de acord cu ideea de a filma și difuza procesele judiciare?
Nu cred că este necesară difuzarea, dar filmarea ar putea permite supravegherea independenței judiciare și auditul.
6. În opinia dumneavoastră, judecătorul ideal există deja sau poate exista?
În general, oamenii sunt din ce în ce mai inteligenți și au acces la cât mai multe îmbunătățiri cognitive, nu numai de calcul și Internet, dar și accesorii cognitive farmacologice. Oamenii viitorului vor avea acces la accesorii tehnologice de care oamenii din prezent nu dispun.
Interviu realizat de
Dragoș Călin,
judecător, Curtea de Apel București
[1] A se vedea pagina web http://www.tvr.ro/filosoful-si-profesorul-de-etica-aplicata-julian-savulescu-la-garantat-100prc_8575.html#view [accesată ultima dată la 12.11.2015].
No related posts.
