Hotărâri recente ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia dreptului social. Culegere de jurisprudenţă. Volumul 8, Editura Universitară, București, 2014

Implicaţiile aplicării, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană a ţării noastre, ajurisprudenței CJUE în cauzele având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, precum şi dinamica deosebită a acestui domeniu al dreptului au determinat un interes crescut din partea practicienilor dreptului, magistraţi şi avocaţi, interes căruia seria “Hotărâri recente ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia dreptului social”, îngrijită de trei judecători din cadrul secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, încearcă să-i răspundă.

Prezentul volum reuneşte jurisprudenţa recentă, conturată după intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, în domeniul discriminării bazate pe orientare sexuală, al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă, precum și al menținerii drepturilor lucrătorilor și protecția lucrătorilor în cazul insolvabilității angajatorului.

Din cuprinsul acestui volum se poate reţine, cu titlu exemplificativ, că dreptul Uniunii Europene se opune unei reglementări naționale în temeiul căreia, pentru perioada 1984-1994, calculul pensiilor la retragerea din activitate și al pensiilor pentru limită de vârstă ale lucrătorilor frontalieri de sex feminin, pentru aceleași posturi sau pentru posturi de aceeași valoare, se baza pe salarii zilnice fictive și/sau forfetare inferioare celor ale lucrătorilor frontalieri de sex masculin, se opune unei măsuri naționale care prevede că lucrătorii de sex feminin care sunt mame ale unui copil și care au statutul de lucrător salariat pot beneficia de o pauză, în diverse modalități, pe parcursul primelor nouă luni după nașterea acestui copil, în timp ce lucrătorii de sex masculin care sunt tați ai unui copil și care au același statut nu pot beneficia de aceeași pauză decât în cazul în care și mama acestui copil are statutul de lucrător salariat, se opune unei reglementări naționale care, pentru a promova accesul persoanelor mai tinere la piața forței de muncă, permite unui angajator să concedieze salariații care au dobândit dreptul la pensie pentru limită de vârstă, în condițiile în care femeile dobândesc acest drept la o vârstă cu cinci ani mai mică decât vârsta la care bărbații dobândesc același drept, trebuie interpretat în sensul că nu prevăd dreptul unui lucrător care invocă în mod plauzibil faptul că îndeplinește condițiile cuprinse într‑un anunț de recrutare și a cărui candidatură nu a fost reținută de a avea acces la informațiile care precizează dacă angajatorul, la finalul procedurii de recrutare, a angajat un alt candidat, totuși nu se poate exclude că un refuz al unui pârât de a permite accesul la informații poate constitui unul dintre elementele care trebuie avute în vedere în cadrul demonstrării faptelor pe baza cărora se poate prezuma existența unei discriminări directe sau indirecte, nu se opune unei măsuri naționale, care prevede că tatăl unui copil, care are statutul de lucrător salariat, poate, cu acordul mamei, care de asemenea are statutul de lucrător salariat, să beneficieze de un concediu de maternitate pentru perioada ulterioară celor șase săptămâni de concediu obligatoriu al mamei după naștere, cu excepția cazurilor în care există un pericol pentru sănătatea acesteia, în timp ce tatăl unui copil care are statutul de lucrător salariat nu poate beneficia de un astfel de concediu dacă mama copilului său nu are statutul de lucrător salariat și nu este afiliată la un sistem public de asigurări sociale, trebuie interpretat în sensul că statele membre nu sunt obligate să acorde un concediu de maternitate în temeiul articolului 8 din Directiva 92/85/CEE unei lucrătoare, în calitatea sa de mamă beneficiară care a avut un copil datorită unui contract de reproducere umană asistată prin intermediul unei mame surogat, nici chiar în cazul în care aceasta poate să alăpteze copilul respectiv după naștere sau îl alăptează în mod efectiv, nu se opune unei dispoziții de drept național care exclude un lucrător salariat de la beneficiul garantării plății creanțelor neachitate ale lucrătorilor salariați pentru motivul că acesta, singur sau împreună cu rude apropiate, a deținut în proprietate o parte esențială din întreprinderea în cauză și a exercitat o influență considerabilă asupra activităților acesteia în cursul celor șase luni care au precedat cererea de deschidere a procedurii insolvenței respectivei întreprinderi, se opune unei reglementări naționale care condiționează posibilitatea lucrătorilor al căror angajator se află în situație de insolvabilitate de a‑și exercita integral dreptul la plata creanțelor salariale neachitate de obligația de a se înregistra ca persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, trebuie să fie interpretată în sensul că nu obligă statele membre să prevadă garanții pentru creanțele salariaților în fiecare etapă a procedurii de insolvență a angajatorului lor.

Chiar dacă aparent destinatarii prezentului volum ar fi doar practicienii dreptului, nu trebuie ignorat faptul că el se adresează, în acelaşi timp, şi cetăţenilor obişnuiţi care prin natura raporturilor de muncă sau de asigurări sociale sunt direct interesaţi de cunoaşterea și apărarea propriilor drepturi sociale.

Oana Cristina Niemesch

judecător

Curtea de Apel Bucureşti

Hotărâri recente ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în materia dreptului social. Culegere de jurisprudenţă. Volumul 8, Editura Universitară, București, 2014, ISBN 978-606-28-0104-5, Doi 10.5682/9786062801045, coordonator Oana Cristina Niemesch

No related posts.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


5 + three =

Publicatie semestriala a Editurii Universitare (acreditata CNCS)

  • SSRN

Parteneri

  • 1. Editura Universitară
  • 2. Centrul de Studii de Drept European
  • 3. JurisClasor CEDO
  • 4. Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Newsletter

E-mail:

Subscribe
Unsubscribe

Accesări (pagini citite)