Interzicerea discriminării. Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele împotriva României, Editura Universitară, București

Coordonator: Oana Cristina Niemesch

Autori: Dragoș Călin, Ionuţ Militaru, Mihaela Vasiescu, Roxana-Maria Călin, Mihaela Lavinia Cîrciumaru, Anamaria-Lucia Zaharia, Paula-Andrada Coţovanu, Florin Mihăiţă, Cristina Radu, Costel Cristinel Ghigheci, Victor Horia Dimitrie Constantinescu, Irina Alexandra Gherghesanu, Vasile Bozeşan, Beatrice Ramaşcanu, Alexandra Lăncrănjan, Iulian Balan

Discriminarea este acţiunea prin care unele persoane sunt tratate diferit sau lipsite de anumite drepturi în mod nejustificat (orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice).

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia interzicerii discriminării este caracterizată de împrejurarea că dreptul prevăzut de art. 14 din Convenţie nu are o existenţă independentă, astfel încât acesta nu poate fi invocat şi, pe cale de consecinţă, nu se poate constata existenţa unei discriminări decât cu privire la drepturile şi libertăţile pe care Convenţia le reglementează.

Deşi ca natură juridică, dreptul prevăzut de art. 14 din Convenţie este un drept subiectiv substanţial care nu are o existenţă independentă în sistemul de protecție europeană a drepturilor și libertăților pe care aceasta îl instituie, deoarece nu poate fi invocat decât prin raportare la acestea; el poate însă apărea ca autonom, prin aceea că, într-o situație dată, este posibil ca el să fie încălcat fără a se constata şi o încălcare a drepturilor în legătură cu care a fost invocat.

Jurisprudența CEDO impune a vedea iniţial dacă a existat o încălcare a unei dispoziţii de fond înainte de a examina orice plângere în legătură cu articolul 14 în conformitate cu această dispoziţie de fond. În cazul în care se constată o încălcare a dispoziţiei de fond, Curtea nu întotdeauna consideră separat o încălcare a prevederilor articolului 14. Se va lua în calcul articolul 14 dacă există o inegalitate clară de tratament în exercitarea dreptului în cauză şi în cazul în care inegalitatea constituie un aspect fundamental al cazului. Dacă este cazul, aceasta va fi stabilită de către CEDO.

Intitulat marginal “Interzicerea discriminării“, art. 14 din Convenţie stabileşte şi o serie de criterii de discriminare, cum ar fi: sexul, rasa, culoarea, limba, religia, opiniile politice sau orice alte opinii, originea naţională sau socială, apartenenţa la o minoritate naţională, averea, naşterea, fără ca enumerarea să fie limitativă aspect care rezultă din teza finală “sau orice altă situaţie“. Sfera de acoperire a art. 14 din Convenţie include atât discriminarea directă ( persoanele aflate în situaţii analoage trebuie tratate în mod egal), cât şi discriminarea indirectă (persoanele aflate în situaţii semnificativ diferite trebuie tratate diferit).

În completare, Protocolul nr. 12 Adiţional la Convenţie interzice discriminarea în legătură cu “exercitarea oricărui drept prevăzut de lege” prezentând un domeniu de aplicare mai extins decât art. 14, care se referă numai la drepturile garantate prin Convenţie.

Dată fiind diversitatea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de Convenţie în raport de care se poate invoca existenţa unei discriminări, dar şi intrarea în vigoare a Protocolului nr. 12 la Convenţie (la data de 1 aprilie 2005) rezultă că şi hotărârile şi deciziile relevante ale CEDO în domeniul interzicerii discriminării pronunţate în cauze împotriva României au fost variate, considerent pentru care reunirea lor într-un volum distinct apare ca un demers necesar şi util atât pentru practicieni, cât şi pentru teoreticieni.

Oana Cristina Niemesch, judecător, Curtea de Apel Bucureşti

Interzicerea discriminării. Hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțate în cauzele împotriva României, Editura Universitară, București, 2015, ISBN 978-606-28-0270-7

No related posts.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


8 − one =

Publicatie semestriala a Editurii Universitare (acreditata CNCS)

  • SSRN

Parteneri

  • 1. Editura Universitară
  • 2. Centrul de Studii de Drept European
  • 3. JurisClasor CEDO
  • 4. Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Newsletter

E-mail:

Subscribe
Unsubscribe

Accesări (pagini citite)