Lipsa dezbaterii publice a proiectului de modificare a ”legilor justiției” propus de Ministrul Justiției. Respectarea drepturilor minimale reglementate de art. 7 din Legea nr. 52/2003

Lipsa dezbaterii publice a proiectului de modificare a ”legilor justiției” propus de Ministrul Justiției. Respectarea drepturilor minimale reglementate de art. 7 din Legea nr. 52/2003 reprezintă o obligaţie imperativă în sarcina autorităţilor publice şi, implicit, o obligaţie esenţială pentru o societate democratică. În mod corelativ, raportat la imperativul acestei obligaţii al administraţiei publice, dreptul corelativ al societăţii civile de a participa la acest proces decizional este un drept esenţial, a cărui viciere face necesară şi obligatorie intervenţia instanţei de contencios administrativ.

 

(Curtea de Apel Braşov, Secţia contencios administrativ şi fiscal, Sentinţa nr. 171/2017 din 8 noiembrie 2017, dosar nr. 524/64/2017)

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 25.09.2017 sub nr. 524/64/2017 astfel cum a fost precizată (filele 3-5, 14-15 vol. III) reclamanta Asociaţia „Alianţa Pentru Combaterea Abuzurilor” a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, să se dispună:

  1. Obligarea pârâtului să nu trimită spre Guvern şi/sau Parlament proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii 317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017), înainte de a supune acest proiect procedurilor de consultare/dezbatere publică prevăzute de art. 7 din Legea nr.52/2003, (adică înainte de a publica Proiectul respectiv pe site-ul M.J. cu cel puţin 30 de zile înainte de trimiterea din nou spre analiză şi avizare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003; înainte de a definitiva Proiectul respectiv potrivit observaţiilor şi propunerilor primite în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea 52/2003; înainte de a organiza o dezbatere publică având ca obiect Proiectul respectiv, la sediul Ministerului Justiţiei sau în altă locaţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 1 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 52/2003; înainte de a asigura accesul public, pe site-ul propriu ai M.J., în 10 zile de la terminarea dezbaterii publice, la minuta dezbaterii publice, la recomandările scrise colectate, la versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, la rapoartele de avizare, precum şi la versiunea finala adoptata a actului normativ) şi înainte de a retrimite acest proiect către Consiliul Superior al Magistraturii pentru o nouă avizare, până la pronunţarea unei soluţii definitive în acţiunea de fond anexată prezentei cereri;
  2. Obligarea pârâtului să publice pe site-ul Ministerului Justiţiei, anunţul referitor la elaborarea actului normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la CSM spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017) cu cel puţin 30 de zile înainte, de a-l trimite din nou spre analiză şi avizare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003, privind transparenţa decizională, până pronunţarea unei soluţii definitive în acţiunea de fond;
  3. Obligarea pârâtului să retrimită spre avizare proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la CSM spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017) numai după definitivare, potrivit observaţiilor şi propunerilor primite în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea 52/2003, până pronunţarea unei soluţii definitive în acţiunea de fond;
  4. Obligarea pârâtului să organizeze o dezbatere publică având ca obiect proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la CSM spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017), la sediul Ministerului Justiţiei sau în altă locaţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 52/2003 şi să înscrie asociaţia la cuvânt în cadrul acestei dezbateri cu doi reprezentanţi, D.C.L. – preşedinte şi F.C.A. – vicepreşedinte, până pronunţarea unei soluţii definitive în acţiunea de fond;
  5. Obligarea pârâtului ca în termen de 10 zile calendaristice de la încheierea dezbaterii publice având ca obiect proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de C.S.M. (în forma trimisă la CSM spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017), să asigure accesul public, pe site-ul propriu, la următoarele documente: minuta dezbaterii publice, recomandările scrise colectate, versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, precum şi versiunea finală adoptată;
  6. Obligarea pârâtului să solicite Guvernului şi/sau Parlamentului înapoierea proiectului de act normativ privind modificarea şi completarea Legii 303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă Ia Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017), în vederea supunerii acestui Proiect, procedurilor de consultare/dezbatere publică prevăzute de art. 7 din Legea nr.52/2003 (adică în vederea publicării Proiectului respectiv pe site-ul M.J. cu cel puţin 30 de zile înainte de trimiterea din nou spre analiză şi avizare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003; în vederea definitivării Proiectului respectiv potrivit observaţiilor şi propunerilor primite în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr.52/2003; în vederea organizării unei dezbateri publice având ca obiect Proiectul respectiv, la sediul Ministerului Justiţiei sau în altă locaţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 52/2003; în vederea asigurării accesului public, pe site-ul propriu al M.J., în 10 zile de la terminarea dezbaterii publice, la minuta dezbaterii publice, la recomandările scrise colectate, la versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării, la rapoartele de avizare, precum şi la versiunea finala adoptata a actului normativ) şi în vederea reavizării acestuia de către Consiliul Superior al Magistraturii, în cazul în care, pârâtul Ministerul Justiţiei a trimis către Guvern şi sau Parlament versiunea proiectului de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017) care nu a fost supusă procedurilor de consultare/dezbatere publică prevăzute de art. 7 din Legea nr.52/2003, până la pronunţarea unei soluţii definitive în acţiunea de fond;
  7. Obligarea pârâtului să trimită spre Guvern şi/sau Parlament proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii 303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017), după supunerea acestui proiect procedurilor de consultare/dezbatere publică prevăzute de art. 7 din Legea nr.52/2003 (adică după publicarea Proiectului respectiv pe site-ul M.J. cu cel puţin 30 de zile înainte de trimiterea din nou spre analiză şi avizare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003; după definitivarea Proiectului respectiv potrivit observaţiilor şi propunerilor primite în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr.52/2003; după organizarea unei dezbateri publice având ca obiect Proiectul respectiv, la sediul Ministerului Justiţiei sau în altă locaţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 52/2003; după asigurarea accesul public, pe site-ul propriu, în 10 zile de la terminarea dezbaterii publice, la minuta dezbaterii publice, la recomandările scrise colectate, la versiunile îmbunătăţite ale proiectului de act normativ in diverse etape ale elaborării, la rapoartele de avizare, precum şi la versiunea finala adoptata a actului normativ.) şi după reavizarea acestuia de către Consiliul Superior al Magistraturii, chiar dacă, pârâtul Ministerul Justiţiei a trimis către Guvern şi/sau Parlament şi versiunea proiectului de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, avizat de CSM (în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/2017 din 30.08.2017) care nu a fost supusă procedurilor de consultare/dezbatere publică prevăzute de art. 7 din Legea nr.52/2003, până la pronunţarea unei soluţii definitive în acţiunea de fond, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a susţinut că, prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 396/C din data de 8 februarie 2016 a fost constituit un grup de lucru pentru pregătirea modificărilor la legile justiţiei, care şi-a desfăşurat activitatea prin întâlniri săptămânale, videoconferinţe şi contribuţii pe platforma Sharepoint care a fost funcţională în perioada 8 februarie-30 aprilie 2016, iar în data de 7 octombrie 2016, pe site-ul Ministerului Justiţiei, a fost publicat un anunţ privind elaborarea unui proiect de act normativ având ca obiect modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care conţineau propuneri de intervenţii legislative (modificări completări, abrogări), după cum urmează: Legea nr.303/2004 – propuneri de intervenţii legislative care vizează 51 de articole şi/sau alineate; Legea nr.304/2004 – propuneri de intervenţii legislative care vizează 13 de articole şi/sau alineate; Legea nr.317/2004 – de intervenţii legislative care vizează 19 de articole şi/sau alineate.

Ulterior, în perioada 7 octombrie -11 noiembrie 2016, reclamanta a precizat că s-au organizat 3 întâlniri regionale la care au participat magistraţi şi avocaţi, la Curtea de Apel Cluj, la Curtea de Apel Iaşi şi la M.J., iar, prin adresa nr. 88929/2016 din data de 28.11.2016, Ministrul Justiţiei a trimis CSM, către avizare, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr.317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii însoţit de expunerea de motive a acestuia, acest proiect fiind cvasi-identic cu proiectul postat pe pagina M.J. la data de 7 octombrie 2016, cu singura deosebire că propunerea de modificare a art. 54 din Legea nr.303/2004 este „Varianta II” din proiectul iniţial postat pe site la 7 octombrie 2016 agreată de M.J. şi nu „Varianta I”, agreată de CSM.

            Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1506/29.11.2016 proiectul a fost avizat favorabil cu observaţiile prezentate în anexa la Hotărâre, acest aviz fiind transmis M.J. prin adresa cu nr. 25947/2016 din 29.11.2016.

            Reclamanta a mai arătat că, prin adresa nr. 88929/12.01.2016, noul Ministru al Justiţiei, dl. Florin Iordache, nu a trimis Proiectul avizat de CSM (modificat sau nu) potrivit recomandărilor din avizul CSM) la Guvern şi apoi la Parlament, ci a ales să reia procesul de consultare cu CSM, comunicând acestei instituţii Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în forma deja avizată, cu rugămintea de a transmite propunerile agreat la nivelul CSM, care completează demersul iniţial, iar CSM a transmis propunerile de modificare şi completare a legilor justiţiei primite de la Ministerul Justiţiei prin adresa nr. 88929/12.01.2016, spre consultare, instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, asociaţiilor profesionale, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri şi Inspecţiei Judiciare.

            În urma analizei efectuate pe baza consultărilor mai sus menţionate, CSM a formulat mai multe propuneri cu privire la proiectul de act normativ menţionat, acestea fiind transmise Ministerului Justiţiei, prin adresa nr. 2465/2017 din 24.04.2017 propunerile transmise de CSM în data de 24.04.2016 nefiind semnificativ diferite de forma proiectului transmisă spre consultarea CSM prin adresa MJ nr. 88929/12.01.2017.

            Reclamanta a mai precizat că, în data de 23 august 2017 noul Ministru al Justiţiei, d-l Tudorel Toader, a organizat o conferinţă de presă în care a anunţat verbal că va trimite spre avizare la CSM şi apoi către Guvern (care la rândul său va trimite către Parlament) un proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Ministrul Justiţiei a menţionat tot verbal câteva propuneri de intervenţii legislative noi şi semnificativ diferite de propunerile din proiectul de act normativ publicat pe site-ul MJ în 7 octombrie 2016, de propunerile din forma definitivată a aceluiaşi proiect trimis spre avizare de MJ la CSM prin adresa nr. 88929/2016 din data de 28.11.2016 şi avizat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1506/29.11.2016, de propunerile trimise de M.J. spre consultare la CSM prin adresa nr. 88929/12.01.2016 sau de propunerile transmise de CSM, Ministerului Justiţiei, prin adresa nr. 2465/2017 din 24.04.2017. Cu titlu de exemplu, reclamanta a invocat: propunerea introducerii unei limite inferioare de vârstă de 30 de ani pentru înscrierea candidaţilor la Institutul Naţional al Magistraturii; propunerea eliminării preşedintelui României din procesul de numire a şefilor parchetelor, propunerea deposedării pe procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau pe procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatei şi Terorism de prerogativa propunerii celorlalţi procurori aflaţi în funcţii de conducere din parchetele respective; propunerea mutării inspecţiei judiciare de la CSM, la Ministerul Justiţiei.

            După conferinţa de presă, reclamanta a arătat că Biroul de presă al M.J. a postat o informare pe site-ul instituţiei, la secţiunea „comunicate de presă”, din interiorul căreia, prin accesarea link-ului, se putea vizualiza o „detaliere” a propunerilor legislative, care însă nu îmbrăca forma proiectului de lege propriu-zis, ci forma unui material de tip power-point cu 47 de puncte, respectiv 44 de propuneri modificări, în care propunerile erau sintetizate, evitându-se prezentarea formulărilor exacte din textul legal şi a articolelor/alineatelor ce urmează a fi modificate sau adăugate.

            În data de 23 august 2017 după conferinţa de presă în cursul căreia Ministrul Justiţiei, Tudorel Toader a anunţat că ar fi elaborat un proiect de modificare a legilor justiţiei, reclamanta a arătat că a trimis la Ministerul Justiţiei o adresă prin care, în baza Legii 52/2003, privind transparenţa decizională, a solicitat acestei instituţii: să publice pe site-ul Ministerului Justiţiei, anunţul referitor la elaborarea actelor normative privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, cu cel puţin 30 de zile înainte de a le trimite spre avizare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003, privind transparenţa decizională; să stabilească o perioadă de minim 10 zile calendaristice pentru a primi în scris propuneri, opinii sau sugestii cu privire la actele normative mai sus-menţionate, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr.52/2003; să consemneze într-un registru sugestiile, propunerile sau opiniile primite, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 52/2003, privind transparenţă decizională; să trimită spre avizare proiectele de acte normative privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, numai după definitivare, potrivit observaţiilor şi propunerilor primite în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr.52/2003; să organizeze o dezbatere publică având ca obiect proiectele de acte normative privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr.304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, la sediul Ministerului Justiţiei sau în altă locaţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 52/2003 şi să înscrie reprezentanţii subscrisei la cuvânt în această dezbatere; să permită înscrierea la dezbatere a tuturor solicitanţilor şi să nu cenzureze această înscriere.

Reclamanta a precizat că această solicitare a fost înregistrată sub nr. 72864/24.08.2017 iar, până în momentul de faţă, nu a primit nici un răspuns, nici pozitiv şi nici negativ, în ciuda a două reveniri trimise pe e-mail-ul Ministerului Justiţiei.

Reclamanta a mai arătat că, după data de 24 august 2017 la secţiunea ”Informaţii publice” de pe site-ul M.J. subsecţiunea „acte normative” şi „sistemul penitenciar din România” a apărut un anunţ independent, fără dată de postare aşa cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 7 alin. (2) şi alin. (11) din Legea nr. 52/2003, anunţ intitulat „Proiect de modificare şi completare a legilor justiţiei (Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii)”, fiind stabilită o perioadă de consultări între 07.10.2016 la 11.11.2016, întâlniri regionale în perioada 07.10.2016-11.11.2016 fiind planificate la Cluj-Napoca, Iaşi şi Bucureşti cu magistraţi, reprezentanţi ai altor profesii juridice, parteneri instituţionali şi ONG-uri, detaliile referitoare la locul, data şi agenda întâlnirilor urmând a fi publicate în timp util pe website. De asemenea, întrebările şi propunerile transmise în această perioadă urmau a fi incluse pe agenda întâlnirilor, pe măsură ce sunt primite, toate contribuţiile (observaţii, propuneri şi întrebări) putând fi transmise pe o adresa de email.

Reclamanta a susţinut că, prin accesarea linkurilor: Proiect de lege| Expunere de motive din interiorul anunţului mai sus prezentat se puteau vizualiza două documente identice cu cele postate pe site-ul M.J. la data de 7 octombrie 2016 şi că, pe acest site, nici la secţiunea „transparenţă decizională” şi nici la altă secţiune, nu a fost publicată vreo minută a vreunei dezbateri publice organizate de M.J. în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (9) şi (10) din Legea nr.52/2003 şi nici vreo recomandare scrisă colectată, vreo versiune îmbunătăţită a proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării sau vreun raport de avizare a actului normativ, aşa cum prevăd dispoziţiile imperative ale art. 7 alin. 10 lit. d) din Legea nr.52/2003, privind transparenţa decizională.

În plus, reclamanta a arătat că nici în registrul unic al transparenţei decizionale a guvernului nu figurează consemnarea organizării de către M.J. a vreunei dezbateri publice (în sensul definiţiei de la art. 3, lit. k) şi a art. 7 alin. 9,10 şi 11 din Legea nr.52/2003), aspect ce rezultă din accesarea actualizărilor acestui registru corespunzătoare lunilor octombrie, noiembrie, decembrie 2016, ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie sau august 2017.

Prin adresa nr. 88929/2017 din data de 30.08.2017 Ministerul Justiţiei a transmis către CSM, spre avizare, proiectul de modificare a legilor justiţiei cuprinzând propunerile anunţate de Ministrul Justiţiei în conferinţa de presă din data de 23 august 2017 iar în data de 30 august 2017 pe site-ul M.J. la secţiunea ”Media/comunicate de presă” a fost postat un anunţ privitor la transmiterea proiectului de modificare şi completare a legilor justiţiei, spre avizare la CSM.

Or, reclamanta a arătat că aceste propuneri de modificare şi completare sunt însă unele noi şi substanţial diferite de propunerile din proiectul de act normativ publicat pe site- ul M.J. în 7 octombrie 2017 de propunerile din forma definitivată a aceluiaşi proiect (trimis spre avizare de MJ la CSM prin adresa nr. 88929/2016 din data de 28.11.2016 si avizat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1506/29.11.2016), de propunerile trimise de M.J. spre consultare la CSM prin adresa nr. 88929/12.01.2016 sau de propunerile transmise de CSM, Ministerului Justiţiei, prin adresa nr. 2465/2017 din 24.04.2017.

Astfel, reclamanta a susţinut că, pe lângă diferenţele de conţinut dintre propunerile de intervenţie legislativă asupra aceloraşi articole/alineate, există diferenţe semnificative şi între articolele vizate de intervenţii, diferenţa între proiectul actual, anunţat la data de 23.08.2017 şi proiectele anterioare fiind evidentă, astfel:

  • la proiectul privind modificarea Legii nr. 303/2004 sunt 58 de intervenţii legislative diferite;
  • la proiectul privind modificarea Legii nr. 304/2004 sunt 43 de intervenţii legislative diferite;
  • la proiectul privind modificarea Legii nr. 317/2004 sunt 35 de intervenţii legislative diferite:

Reclamanta a mai susţinut că, în mod evident, propunerile de modificare sunt esenţiale şi au impact fundamental asupra justiţiei, sunt de o noutate absolută şi nu se poate susţine, în nici un caz, că sunt rezultatul definitivării proiectului iniţial pe baza propunerilor, observaţiilor, sugestiilor înaintate de CSM sau de altcineva, pentru că nu au nimic în comun cu formele anterioare ale proiectului.

În ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a cererii, reclamanta a arătat că urgenţa măsurii este evidentă, în condiţiile în care proiectul de act normativ privind modificarea legilor justiţiei trimis către avizare la CSM în data de 30 august 2017 se poate întoarce la Ministerul de Justiţie într-un timp foarte scurt, iar odată întors, acest proiect poate fi trimis oricând Guvernului şi apoi Parlamentului, iar, în eventualitatea intrării acestui proiect în procedurile parlamentare, exercitarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 52/2003 devine imposibilă.

Referitor la caracterul vremelnic, reclamanta a arătat că măsurile pe care le solicită au caracter provizoriu şi temporar, până la soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

Cu privire la necercetarea fondului dreptului, reclamanta a arătat că prin cererea introductivă nu a solicitat decât luarea unor măsuri provizorii care vizează protejarea dreptului său, fondul dreptului urmând a fi analizat prin soluţionarea definitivă a acţiunii de fond.

Referitor la petitele introduse prin precizarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a arătat că acestea sunt urmarea faptului notoriu că, la data de 28 septembrie 2017 Proiectul de act normativ care face obiectul prezentei acţiuni a primit aviz negativ de la Consiliul Superior al Magistraturii, iar Ministrul de Justiţie a anunţat că ar putea trimite totuşi acest Proiect către Guvern şi/sau Parlament în cursul zilei de luni, 2 octombrie 2017.

În drept, a fost invocată aplicarea art. 997 şi următoarele din Codul de procedură civilă şi Legea nr. 52/2003.

În probaţiune, reclamantul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, pe care le-a ataşat cererii de chemare în judecată şi precizărilor cererii introductive.

Acţiunea este scutită de obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, conform art. 14 alin. 2 din Legea nr. 52/2003.

Pârâtul a formulat întâmpinare în condiţiile art. 201 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin care a solicitat respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială, ca inadmisibilă.

În susţinerea acestei poziţii procesuale, pârâtul a arătat că reclamanta a învestit Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Braşov cu soluţionarea unei cereri de ordonanţă preşedinţială întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 997 şi urm. din Codul de procedură civilă şi motivată în raport de condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, invocând nerespectarea de către Ministerul Justiţiei, în procesul de elaborare a proiectului de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, Legii nr.304/2004 şi Legii nr.317/2004, a dispoziţiilor Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 14 din Legea nr.52/2003 „orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”, astfel că cererea nu poate fi soluţionată într-o altă procedură judiciară decât cea reglementată de Legea nr.554/2004, lege specială în materia contenciosului administrativ, derogatorie de la dreptul comun, aplicabilă pentru fondul pricinii.

Pârâtul a mai arătat că ordonanţa preşedinţială nu este admisibilă în materia contenciosului administrativ, în prezenţa dispoziţiilor cu caracter special cuprinse în art. 14 şi art. 15 din Legea nr.554/2004, care reglementează instituţia suspendării, existenţa unei reglementări speciale, cu caracter derogatoriu, obligând partea interesată să urmeze procedura reglementată de aceasta, iar nu procedura prevăzută de normele dreptului comun. În acest sens a invocat practica constantă în materie, atât a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cât şi a celorlalte instanţe (Decizia nr. 4623 din 8 noiembrie 2012, pronunţată în recurs de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. 1316/14.09.2010 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ; Decizia nr. 3456/03.05.2012 a Curtea de Apel Cluj; Decizia nr. 14/2016 a Curţii de Apel Craiova; Sentinţa nr. 2326/12.10.2009 a Tribunalul Mehedinţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ).

În plus, pârâtul a arătat că potrivit art. 14 alin. 2 din Legea nr. 53/2002 şi art. 17 din Legea nr.554/2004, cererile în acest domeniu trebuie soluţionate de urgenţă şi cu precădere, astfel că o cerere de ordonanţă preşedinţială este, oricum, lipsită de interes.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, în condiţiile art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă, prin care a arătat că cererea de chemare în judecată nu este nici inadmisibilă, nici lipsită de interes.

Astfel, referitor la inadmisibilitate, reclamanta a arătat, contrar celor statuate de ÎCCJ prin decizia nr. 4623/2012, că pârâtul încearcă să acrediteze ideea falsă potrivit căreia ordonanţa preşedinţială ar fi incompatibilă, de plano, cu materia contenciosului administrativ. Însă, chiar din considerentele deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, mai sus redate, reiese că această incompatibilitate se limitează la suspendarea actului administrativ, pentru care există procedura specială, derogatorie prevăzută la art. 14 şi 15 din Legea nr.554/2004.

Or, în opinia sa, este de notorietate faptul că, în materia contenciosului administrativ, jurisprudenţa a stabilit doua situării privitoare la ordonanţa preşedinţială: în ceea ce priveşte suspendarea executării unui act administrativ, ordonanţa preşedinţială este considerată a fi inadmisibilă, în cauză fiind aplicabilă o procedură prevăzută de legea specială – Legea nr. 554/2004, respectiv articolul 14 al acestei norme. Totuşi, aceasta inadmisibilitate nu se refera şi la obligaţia de a face în sarcina unei autorităţi publice, dacă aceasta acţiune ar întruni caracterele de urgenţă, neprejudecare şi vremelnicie, ordonanţa fiind admisibilă. În acest sens s-a pronunţat chiar Înalta Curte de Casaţia şi Justiţie prin Decizia nr. 2462 din data de 17 mai 2012.

Prin urmare, reclamanta consideră că este mai mult decât evident, că, din moment ce acţiunea de ordonanţă preşedinţială nu vizează suspendarea unui act administrativ, ci impunerea unei obligaţii vremelnice în sarcina pârâtului Ministerul Justiţiei, această acţiune este perfect admisibilă.

În ceea ce priveşte susţinerea lipsei de interes prin prisma prevederilor art. 14 alin. 2, din Legea nr.52/2003 care prevăd că cererile introduse în baza acestui articol se judecă „de urgenţă şi cu precădere”, reclamanta a arătat că acesta nu este fondată, în opinia sa, deoarece o ipotetică soluţie de admitere a acţiunii formulate în baza art. 14 din Legea nr.52/2003 nu este executorie, ceea ce înseamnă că, un probabil recurs al pârâtului promovat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar putea fi judecat după ce Parlamentul adoptă proiectul de modificare a legilor justiţiei, situaţie în care, acţiunea ar rămâne fără obiect. În acest sens, este relevantă împrejurarea că termenele de judecată la ÎCCJ, având în vedere şi procedura de filtru, sunt foarte lungi chiar şi în cazul acţiunilor care se judecă de urgenţă aşa cum sunt cererile de suspendare a actelor administrative.

În şedinţa publică din data de 07.11.2017 instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei, pentru considerentele arătate în cuprinsul acestei hotărâri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, reclamanta Asociaţia „Alianţa pentru Combaterea Abuzurilor” este o organizaţie legal constituită, în temeiul OG nr. 26/2000, scopul declarat al acesteia fiind prevenirea şi combaterea abuzurilor împotriva: valorilor şi principiilor democratice şi statului de drept, drepturilor şi libertăţilor omului şi

 cetăţeanului.

În sensul statutului reclamantei, prin abuz se înţelege „orice act de încălcare a drepturilor şi libertăţilor omului şi cetăţeanului (aşa cum sunt stipulate acestea în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi în Constituţia României) precum şi orice act de discriminare şi/sau privilegiere a indivizilor sau comunităţilor”, „orice încălcare a valorilor şi principiilor democratice, a Tratatului de la Lisabona, a legislaţiei comunitare, a prevederilor Constituţiei României şi a legilor româneşti aflate în acord cu acestea”.

Curtea mai reţine că, în perioada 08.02.2016-30.04.2016 şi-a desfăşurat activitatea grupul de lucru constituit în baza Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 396/C/08.02.2016 în scopul pregătirii modificărilor la legile justiţiei, iar, în data de 07.10.2016, pe site-ul Ministerului Justiţiei, a fost publicat un anunţ privind elaborarea unui proiect de act normativ având ca obiect modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, care conţineau propuneri de intervenţii legislative (modificări completări, abrogări).

Ulterior, în perioada 7 octombrie-11 noiembrie 2016, s-au organizat 3 întâlniri regionale, la care au participat magistraţi şi avocaţi, la Curtea de Apel Cluj, la Curtea de Apel Iaşi şi la M.J., iar prin adresa nr. 88929/28.11.2016 Ministrul Justiţiei a trimis CSM, către avizare, proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, însoţit de expunerea de motive a acestuia, acest proiect fiind aproape identic cu proiectul postat pe site-ul MJ la data de 7 octombrie 2016, cu singura deosebire că propunerea de modificare a art. 54 din Legea nr.303/2004 este „Varianta II” din proiectul iniţial postat pe site la 7 octombrie 2016 agreată de M.J. şi nu „Varianta I”, agreată de CSM.

            Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1506/29.11.2016 proiectul a fost avizat favorabil cu observaţiile prezentate în anexa la Hotărâre, acest aviz fiind transmis M.J. prin adresa cu nr. 25947/2016 din 29.11.2016.

            După acest moment, noul Ministru al Justiţiei, dl. Florin Iordache, nu a trimis Proiectul avizat de CSM la Guvern, ci a ales să reia procesul de consultare cu CSM, comunicând acestei instituţii Proiectul de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, în forma deja avizată, cu rugămintea de a transmite propunerile agreat la nivelul CSM, care completează demersul iniţial, iar CSM a transmis propunerile de modificare şi completare a legilor justiţiei primite de la Ministerul Justiţiei, spre consultare, instanţelor judecătoreşti şi parchetelor de pe lângă acestea, asociaţiilor profesionale, Institutului Naţional al Magistraturii, Şcolii Naţionale de Grefieri şi Inspecţiei Judiciare, iar, în urma analizei efectuate pe baza consultărilor mai sus menţionate, CSM a formulat mai multe propuneri cu privire la proiectele de acte normative menţionate, acestea fiind transmise Ministerului Justiţiei, prin adresa nr. 2465/24.04.2017.

            Ulterior, în data de 23.08.2017 noul Ministru al Justiţiei, d-l Tudorel Toader, a organizat o conferinţă de presă, în care a anunţat verbal că va trimite spre avizare la CSM şi apoi către Guvern, care la rândul său va trimite către Parlament, un proiect de lege privind modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004, fiind menţionate verbal câteva propuneri de intervenţii legislative noi şi semnificativ diferite de propunerile din proiectul de act normativ publicat pe site-ul instituţiei, în 7 octombrie 2016, cu titlu de exemplu fiind: propunerea introducerii unei limite inferioare de vârstă de 30 de ani pentru înscrierea candidaţilor la Institutul Naţional al Magistraturii; propunerea eliminării preşedintelui României din procesul de numire a şefilor parchetelor; propunerea înlăturării atribuţiei procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie sau a procurorului şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizatei şi Terorism de propunere a celorlalţi procurori aflaţi în funcţii de conducere din parchetele respective; propunerea mutării inspecţiei judiciare de la CSM la Ministerul Justiţiei.

            Prin accesarea link-ului indicat de site-ul MJ se putea vizualiza un document referitor la propunerile legislative, care îmbracă forma unui material de tip power-point cu 47 de puncte, respectiv 44 de propuneri modificări, în care nu au fost prezentate formulările exacte din textul legal şi a articolelor/alineatelor ce urmează a fi modificate sau adăugate.

            În aceeaşi dată, 23.08.2017, reclamanta a trimis la Ministerul Justiţiei o adresă prin care, în baza Legii nr.52/2003, privind transparenţa decizională, a solicitat acestei instituţii: să publice pe site-ul Ministerului Justiţiei, anunţul referitor la elaborarea actelor normative privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii 317/2004, cu cel puţin 30 de zile înainte de a le trimite spre avizare şi cu respectarea tuturor dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 52/2003, privind transparenţa decizională; să stabilească o perioadă de minim 10 zile calendaristice pentru a primi în scris propuneri, opinii sau sugestii cu privire la actele normative mai sus-menţionate, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea 52/2003; să consemneze într-un registru sugestiile, propunerile sau opiniile primite, potrivit art. 7 alin. (5) din Legea nr. 52/2003, privind transparenţă decizională; să trimită spre avizare proiectele de acte normative privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, numai după definitivare, potrivit observaţiilor şi propunerilor primite în conformitate cu art. 7 alin. (4) din Legea nr.52/2003; să organizeze o dezbatere publică având ca obiect proiectele de acte normative privind modificarea şi completarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004, la sediul Ministerului Justiţiei sau în altă locaţie, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (9) şi alin. (10) din Legea nr. 52/2003 şi să înscrie la cuvânt reprezentanţii săi, individualizaţi cu nume şi prenume, în această dezbatere; să permită înscrierea la dezbatere a tuturor solicitanţilor şi să nu cenzureze această înscriere.

Această solicitare a fost înregistrată sub nr. 72864/24.08.2017 iar, până în omentul soluţionării prezentei acţiuni, reclamanta nu a primit nici un răspuns.

După data de 24.08.2017, la secţiunea ”Informaţii publice” de pe site-ul M.J., subsecţiunea „acte normative” şi „sistemul penitenciar din România” a apărut un anunţ independent, fără dată de postare, anunţ intitulat „Proiect de modificare şi completare a legilor justiţiei (Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii)”.

Pe acest site, nu a fost publicată vreo minută a vreunei dezbateri publice organizate de M.J., nici vreo recomandare scrisă colectată, vreo versiune îmbunătăţită a proiectului de act normativ în diverse etape ale elaborării sau vreun raport de avizare a actului normativ şi nici în registrul unic al transparenţei decizionale a guvernului nu figurează consemnarea organizării de către M.J. a vreunei dezbateri publice, aspect ce rezultă din accesarea actualizărilor acestui registru corespunzătoare lunilor octombrie, noiembrie, decembrie 2016, ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie sau august 2017, iar acest fapt negativ invocat prin cererea de chemare în judecată nu a fost combătut prin proba pozitivă contrară, sarcina probei în acest caz aparţinând pârâtului.

Prin adresa nr. 88929/30.08.2017 Ministerul Justiţiei a transmis către CSM, spre avizare, proiectul de modificare a legilor justiţiei cuprinzând propunerile anunţate de Ministrul Justiţiei în conferinţa de presă din data de 23.08.2017, iar în data de 30 august 2017 pe site-ul M.J. la secţiunea ”Media/comunicate de presă” a fost postat un anunţ privitor la transmiterea proiectului de modificare şi completare a legilor justiţiei, spre avizare la CSM.

Aceste propuneri de modificare şi completare sunt, în mare parte, diferite de propunerile din proiectul de act normativ publicat pe site-ul M.J. în 07.10.2016, de propunerile din forma definitivată a aceluiaşi proiect, trimis spre avizare de MJ la CSM prin adresa nr. 88929 din data de 28.11.2016 şi avizat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1506/29.11.2016, de propunerile trimise de M.J. spre consultare la CSM prin adresa nr. 88929/12.01.2016 sau de propunerile transmise de CSM către Ministerul Justiţiei, prin adresa nr. 2465/2017 din 24.04.2017.

Curtea constată că, prin Hotărârea nr. 974/28.09.2017, CSM a avizat negativ proiectele de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004.

Curtea mai reţine că, ulterior, promovării prezentei acţiuni, în data de 31.10.2017, pe site-ul Camerei Deputaţilor au fost publicate trei proiecte de lege PLX 417/2017 (privind modificarea Legii nr.304/2004), PLX 418/2017 (privind modificarea Legii nr.303/2004) şi PLX 419/2017 (privind modificarea Legii nr.317/2004), proiecte care urmează procedura specifică de consultare şi adoptare şi care este nefinalizată la momentul pronunţării prezentei hotărâri.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta solicită instanţei de contencios administrativ, pe calea ordonanţei preşedinţiale, dispunerea unor măsuri provizorii, prin care să se fie obligat Ministerul Justiţiei, ca autoritate publică ce a iniţiat un proiect legislativ pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, a Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară şi a Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, să nu transmită acest proiect Guvernului, care are dreptul la iniţiativa legislativă, fără a respecta dispoziţiile Legii nr. 52/2003, precum şi să îl oblige la îndeplinirea formalităţilor de publicare, la organizarea de dezbateri publice, la asigurarea accesului public la documentele prevăzute de Legea nr. 52/2003, la obţinerea avizelor necesare numai după îndeplinirea acestor formalităţi, precum şi la retragerea proiectului, în situaţia în care acesta a fost deja transmis, măsuri care să fie impuse numai până la soluţionarea acţiunii de fond.

Faţă de dispoziţiile art. 248 din Codul de procedură civilă, Curtea va delibera cu prioritate asupra excepţiei lipsei de interes a reclamantei în susţinerea prezentei acţiuni, excepţie invocată din oficiu, prin prisma modificării situaţiei de fapt a litigiului ulterior promovării prezentei acţiuni, respectiv prin exercitarea iniţiativei legislative de către deputaţi şi senatori cu privire la cele trei acte normative prin proiecte care au elemente comune cu proiectul Ministerului Justiţiei, dar şi elemente complet diferite de acesta.

Curtea reţine că, în drept, art. 32 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură civilă stabileşte că „orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes”.

Interesul trebuie să fie, în conformitatea cu prevederile art. 33 din Codul de procedură civilă „determinat, legitim, personal, născut şi actual” şi reprezintă folosul practic, imediat, direct, urmărit de partea care declanşează procedura judiciară. Această condiţie trebuie să existe nu numai la momentul promovării unei acţiuni în justiţie, ci şi pe tot parcursul soluţionării ei, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac.

Curtea mai reţine că art. 74 din Constituţie prevede că „iniţiativa legislativă aparţine, după caz, Guvernului, deputaţilor, senatorilor sau unui număr de cel puţin 100.000 de cetăţeni cu drept de vot”.

De asemenea, nici un alt act normativ cu forţă juridică inferioară Constituţiei, nu reglementează situaţia în care iniţiativa legislativă este exercitată, concomitent, de mai mulţi titulari ai dreptului respectiv, asupra aceluiaşi domeniu supus legiferării.

Prin urmare, şi în condiţiile în care un număr de 10 senatori şi deputaţi, ulterior promovării prezentei acţiuni, au iniţiat proiectele de lege PLX 417/2017 (privind modificarea Legii nr.304/2004), PLX 418/2017 (privind modificarea Legii nr.303/2004) şi PLX 419/2017 (privind modificarea Legii nr.317/2004), demersul judiciar al reclamantei nu poate fi considerat ca lipsit de interes, deoarece, până la finalizarea procedurilor legislative de modificare a Legilor nr. 303/2004, nr.304/2004 şi nr.317/2004, instituţia pârâtă poate, în orice moment, să continue propriul proiect şi să-l transmită Guvernului, pentru exercitarea dreptului acestuia la iniţiativă legislativă.

Nu există nici un act normativ care să interzică Guvernului, la propunerea pârâtului Ministerul Justiţiei, să exercite acest drept concomitent cu exercitarea dreptului propriu de iniţiativă legislativă de către senatori şi deputaţi.

În consecinţă, Curtea constată că acţiunea prin care reclamanta solicită, în esenţă, obligarea pârâtului la respectarea dispoziţiilor Legii nr. 52/2003, în ceea ce priveşte transparenţa decizională în administraţia publică, cu privire la proiectele de acte normative referitoare la modificarea Legii nr.303/2004, a Legii nr.304/2004 şi a Legii nr.317/2004 şi stoparea oricărui demers de transmitere a acestui proiect către Guvern, până la momentul îndeplinirii procedurilor care asigură transparenţa decizională, nu poate fi considerată ca lipsită de interes, până la finalizarea procedurilor legislative de modificare a Legilor nr. 303/2004, nr.304/2004 şi nr.317/2004.

În ceea ce priveşte fondul acţiunii, Curtea reţine, în drept, că potrivit art. 14 din Legea nr. 52/2003 „orice persoană care se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute de prezenta lege, poate face plângere potrivit dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare”.

Dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilesc că „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.”

De asemenea, art. 997 din Codul de procedură civilă, ca normă generală, prevede că „instanţa de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparenţa de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere”.

Din interpretarea coroborată a acestor norme instanţa reţine că cererea de ordonanţă preşedinţială poate avea ca obiect şi o cerere formulată în faţa instanţei de contencios administrativ în condiţiile art. 14 din Legea nr. 52/2003, de vreme ce actul normativ special cuprinde doar o normă generală de trimitere Legea nr. 554/2004, modificată, lege generală a contenciosului administrativ ce se completează, potrivit art. 28, cu Codul procedură civilă, implicit cu dispoziţiile art. 997. Curtea constată că, în cauză, aceste norme nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

Pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială, în materia contenciosului administrativ, este necesară îndeplinirea şi a condiţiilor de admisibilitate a cererii, reglementate de norma generală – art. 997 din Codul de procedură civilă, respectiv urgenţa, vremelnicia măsurii precum, cerinţa neprejudecării fondului şi existenţa aparenţei dreptului.

Cu privire la prima condiţie, Codul de procedură civilă nu determină cazurile considerate urgente, problema fiind lăsată la aprecierea instanţei de judecată, în raport cu împrejurările concrete ale fiecărei cauze.

Urgenţa unei măsuri poate fi raportată, pe de o parte la elementele obiective ale cauzei, respectiv cele care configurează situaţia de fapt, concretă, a litigiului, iar, pe de altă parte la cele subiective, respectiv în raport de importanţa drepturilor patrimoniale/nepatrimoniale a căror protecţie se solicită în cauză.

În speţă, prin raportare la primul criteriu, cel obiectiv, Curtea constată că prin Hotărârea nr. 974/28.09.2017 CSM a exprimat avizul solicitat de pârât cu privire la proiectele de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004, astfel că, în acest moment, decizia transmiterii acestor proiecte către Guvern pare a fi o chestiune iminentă, ce ţine, în mod evident, de activitatea instituţiei pârâte.

Decizia trimiterii proiectelor către Guvern este o chestiune de oportunitate, lăsată de legiuitor la latitudine ministrului justiţiei, nu poate fi anticipată de nicio persoană şi nu depinde, în mod necesar, de existenţa unor iniţiative legislative exercitate de către senatori şi deputaţi, mai ales în condiţiile în care proiectele de lege PLX 417/2017 (privind modificarea Legii nr.304/2004), PLX 418/2017 (privind modificarea Legii nr.303/2004) şi PLX 419/2017 (privind modificarea Legii nr.317/2004) nu sunt identice cu proiectul anunţat de pârât în data de 23.08.2017.

Analizând al doilea criteriu, cel subiectiv, Curtea constată că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, se critică nerespectarea de către instituţia pârâtă, în ceea ce priveşte proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004, în forma prezentată în data de 23.08.2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/30.08.2017, a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică.

Acest act normativ reglementează, potrivit art. 1, „regulile procedurale minimale aplicabile pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi al altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora”, respectiv stabileşte un standard minim obligatoriu aplicabil procesului decizional, ceea ce presupune că acesta poate fi îmbunătăţit de autoritatea publică, în sensul ca aceasta să confere drepturi mai largi, nefiind permisă încălcarea acestor drepturi minimale ale cetăţenilor şi asociaţiilor legal constituite.

Prin acţiunea de faţă se solicită luarea unor măsuri temporare referitoare la derularea procesului de legiferare la iniţiativa instituţiei pârâte, prin intermediul Guvernului, în scopul asigurării respectării principiului transparenţei decizionale, până la momentul la care se va pronunţa instanţa de fond, respectiv până la soluţionarea acţiunii ce face obiectul dosarului nr. 523/64/2017.

Curtea constată că transparenţa decizională este o particularizare a principiului general înscris în art. 31 din Constituţie care reglementează dreptul la informaţie, alături de accesul la informaţiile de interes public şi reprezintă un principiu extrem de important al administraţiei publice, într-o societate democratică, fiind mijlocul prin care societatea civilă, în sens larg, este informată asupra proiectelor instituţiilor publice şi i se oferă posibilitatea să exprime un punct de vedere asupra acestor iniţiative.

Prin urmare, accesul liber al cetăţenilor/societăţii civile la informaţiile de interes public şi posibilitatea participării la procesul decizional sunt premisele esenţiale ale unei administraţii responsabile şi democratice. Informarea şi participarea la procesul decizional al autorităţilor publice, centrale sau locale, permit cunoaşterea acţiunilor administraţiei, posibilitatea de influenţare a acestora, o responsabilizare a administraţiei şi o acceptare mai uşoară a deciziilor adoptate, în aceste condiţii de transparenţă, de către societate.

În acest context, Curtea constată că respectarea drepturilor minimale reglementate de art. 7 din Legea nr. 52/2003 reprezintă o obligaţie imperativă în sarcina autorităţilor publice şi, implicit, o obligaţie esenţială pentru o societate democratică. În mod corelativ, raportat la imperativul acestei obligaţii al administraţiei publice, dreptul corelativ al societăţii civile de a participa la acest proces decizional este un drept esenţial, a cărui viciere face necesară şi obligatorie intervenţia instanţei de contencios administrativ, intervenţie permisă explicit de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 52/2003.

În consecinţă, Curtea constată că şi prin raportare la criteriul subiectiv, cererea de chemare în judecată are un caracter urgent, deoarece tinde la respectarea unui drept nepatrimonial esenţial al societăţii civile, drept consacrat legislativ la nivel de lege, drept care pare a fi încălcat într-un proces decizional ce vizează un domeniu de legiferare foarte important al societăţii, deoarece priveşte modificarea unor norme care asigură funcţionarea instituţiilor prin care este exercitată puterea judecătorească.

În plus, în contextul de fapt detaliat anterior, al promovării proiectelor de lege PLX 417/2017 (privind modificarea Legii nr.304/2004), PLX 418/2017 (privind modificarea Legii nr.303/2004) şi PLX 419/2017 (privind modificarea Legii nr.317/2004) pe site-ul Camerei Deputaţilor, această condiţie a urgenţei nu dispare, ci se amplifică, neputând fi exclusă voinţa Guvernului de a transmite Parlamentului propria sa viziune referitoare la aceste acte normative, exprimată prin proiectul modificat propus de Ministrul Justiţiei, ce face obiectul prezentei cereri.

În ceea ce priveşte vremelnicia măsurii şi neprejudicierea fondului, Curtea reţine că acest caracter îl îndeplineşte numai petitul 1 al acţiunii, prin care se solicită obligare pârâtului Ministerul Justiţiei să nu trimită la Guvern proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004, în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/30.08.2017 înainte de a supune acest proiect procedurilor de consultare/dezbatere publică prevăzute de art. 7 din Legea nr. 52/2003, deoarece numai această măsură are caracter temporar, până la soluţionarea acţiunii de fond.

În ceea ce priveşte solicitarea de obligare a pârâtului să nu transmită către Parlament proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004, în forma prezentată în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/30.08.2017, Curtea constată că această solicitare nu poate face obiectul analizei instanţei de contencios administrativ, deoarece se opune art. 5 lit. a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, normă conform căreia „nu pot fi atacate în contenciosul administrativ: a) actele administrative ale autorităţilor publice care privesc raporturile acestora cu Parlamentul”. Or, în mod evident, această normă acoperă şi ipoteza de faţă, chiar dacă în cauză este vorba de un act administrativ asimilat – tăcerea Ministerului Justiţiei de a da curs solicitării reclamantei înregistrată sub nr. 72864/24.08.2017 de a nu transmite Parlamentului proiectul respectiv.

Restul petitelor, respectiv 2-5 şi 7, presupun luarea unor măsuri cu caracter definitiv, ceea ce excede competenţei instanţei învestită cu o cerere de ordonanţă preşedinţială, conform art. 997 alin. 5 din Codul de procedură civilă, aspect recunoscut şi de către reclamantă, la momentul dezbaterilor asupra fondului.

În ceea ce priveşte petitul 6, Curtea constată că nu există nicio dovadă că proiectul de lege a fost deja înaintat de către Ministerul Justiţiei Guvernului, astfel că situaţia de fapt existentă la momentul pronunţării asupra prezentei acţiuni nu permite o măsură provizorie în sensul solicitat, instanţa fiind obligată să soluţioneze acţiunea în limitele aspectelor de fapt constatate la momentul deliberării.

Ultima condiţie ce va fi analizată de instanţă se referă la aparenţa dreptului şi, raportat la situaţia de fapt reţinută anterior, Curtea constată că şi aceasta este îndeplinită.

Din actele de la dosar pare că, pârâtul Ministerul Justiţiei a derulat, în intervalul februarie 2016-ianuarie 2017 un proces de consultare publică, în acord cu dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 52/2003. Ulterior, proiectul de act normativ privind modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, a Legii nr. 304/2004 şi a Legii nr. 317/2004, în forma prezentată de pârât în data de 23 august 2017 şi trimisă la Consiliul Superior al Magistraturii spre avizare prin adresa cu nr. 88929/30.08.2017, reprezintă o modificare importantă a viziunii instituţiei de până la acel moment, viziune nouă şi cu privire la care există aparenţa că nu au fost respectate normele minimale de transparenţă decizională.

Modificările substanţiale au intervenit după efectuarea activităţilor vizate de art. 7 din Legea nr. 52/2003 cu privire la proiectul iniţial, mai exact înainte ca acesta să fie înaintat Guvernului. Prin urmare, referitor la aceste modificări, societatea civilă, din care face parte şi reclamanta, nu pare să fi avut oportunitatea de a exprima un punct de vedere, drept garantat de art. 7 din Legea nr. 52/2003.

Asupra acestui aspect urmează a se pronunţa definitiv instanţa învestită cu acţiunea de fond, în cadrul prezentului litigiu fiind suficient pentru dispunerea măsurilor provizorii numai existenţa aparenţei de încălcare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 52/2003, aparenţă care există.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 997 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite în parte acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamanta Asociaţia „Alianţa Pentru Combaterea Abuzurilor” Braşov în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei.

No related posts.

Lasă un comentariu


2 + seven =