Comisia de la Veneția cu privire la modificarea adusă mărturiei mincinoase (Codul penal)

 

Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.

 

În ceea ce privește modificarea adusă mărturiei mincinoase, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:

 

  

„72. Articolul 273 încriminează mărturia mincinoasă. Se propune adăugarea unui nou alineat (4) care prevede anumite situații în care o mărturie nu poate fi considerată „mincinoasă”. Acestea includ:

„a) Refuzul de a face declarații prin care persoana în cauză se autoincriminează;

  1. refuzul de declara în sensul solicitat de organele judiciare;
  2. modificarea și retractarea declarației care a fost dată prin exercitarea unor presiuni de orice fel asupra martorului;
  3. simpla divergență de mărturii în cadrul unui proces, dacă nu există probe directe din care să rezulte caracterul mincinos înșelător și de rea-credință al acestora.”
  1. În conformitate cu Nota explicativă a proiectelor de amendamente, aceste amendamente au ca scop transpunerea în legislația românească a articolelor 4 și 7 din Directiva UE 2016/343[1] privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Totuși, se observă că, așa cum se arată în articolul 2 (Domeniul de aplicare), Directiva „se aplică persoanelor fizice suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale”.
  1. În principiu, nu există obiecții împotriva literei (a), deși pare să fie redundantă, deoarece dreptul de a nu se autoincrimina este deja asigurat pentru un martor în temeiul articolului 118 din Codul de procedură penală.
  1. Fiecare dintre celelalte trei litere este considerată problematică în măsuri diferite. Exprimarea de la litera (b) este foarte vagă. Ce înseamnă „refuzul de a depune mărturie în sensul solicitat de organele de urmărire penală”? Articolul 114 alineatul (2) litera (c) din Codul de procedură penală obligă un martor „să spună adevărul”. Acest lucru înseamnă, printre altele, că un martor trebuie să răspundă la întrebări (articolele 122 și 381), cu excepția cazului în care instanța de judecată respinge întrebarea ca fiind „irelevantă sau inutilă” (articolul 381 alineatul (4)). În cazul în care instanța decide să admită întrebarea, la aceasta trebuie să se răspundă cu sinceritate, iar „sensul solicitat de organele de urmărire penală”, orice ar însemna acest lucru, este irelevant. Amendamentul ar trebui eliminat sau cel puțin textul să fie clarificat.
  1. La prima vedere, litera (c) corespunde și este justificată cu privire la doctrina din SUA a „fructului pomului otrăvitor”, prin care nicio probă extrasă de la un martor în urma torturii sau a oricărei alte încălcări a drepturilor constituționale ale unei persoane nu poate fi admisă ca probă (Nix împotriva Williams, 467 U.S. 431 (1984)). Aceeași abordare a fost susținută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Gäfgen împotriva Germaniei, nr. 22978/05, [MC], 1 iunie 2010).
  1. Cu toate acestea, trebuie stabilit că mărturia a fost dată de un martor prin presiune sau prin orice metodă nelegală. O simplă afirmație a martorului că a făcut o declarație sub presiune nu trebuie să fie suficientă. Prin urmare, este recomandabil ca o formulare precum „trebuie dovedit că” să fie adăugată la litera (c).
  1. Litera (d) pare problematică deoarece justifică orice „simplă divergență a mărturiilor”, cu excepția cazului în care „există dovezi directe care să dovedească natura înșelătoare și reaua-credință ale acestora.” Noțiunea de „simplă divergență a mărturiilor” este extrem de vagă și poate include orice fals în declarații. În același timp, Comisia constată că solicitarea „dovezilor directe” aferente relei-credințe este un standard prea ridicat.
  1. Infracțiunea prevăzută la articolul 273, ca orice altă infracțiune, trebuie dovedită dincolo de o îndoială rezonabilă (conform modificării aduse articolului 103 CPP, în viitor acestea vor trebui să fie dovedite „dincolo de orice îndoială”, a se vedea observațiile din Secțiunea B .2.c), iar intenția infracțiunii trebuie dovedită dincolo de o îndoială rezonabilă, ceea ce înseamnă că nimeni nu poate fi condamnat pentru că a comis infracțiunea de „mărturie mincinoasă” decât dacă se dovedește că a avut o intenție de a minți. Prin urmare, nu mai sunt necesare alte „protecții” sau „excepții”. În plus, audierea martorilor este deja reglementată în mod detaliat de Secțiunea IV (articolele 114-124) și de alte prevederi ale Codului de procedură penală. Având în vedere observațiile de mai sus, modificarea propusă la articolul 273 CP pare a fi inutilă și ar trebui eliminată sau cel puțin redactată într-o manieră mai clară, luând în considerare observațiile de mai sus..

Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .

[1] Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale

No related posts.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


+ five = 14

Publicatie semestriala a Editurii Universitare (acreditata CNCS)

  • SSRN

Parteneri

  • 1. Editura Universitară
  • 2. Centrul de Studii de Drept European
  • 3. JurisClasor CEDO
  • 4. Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Newsletter

E-mail:

Subscribe
Unsubscribe

Accesări (pagini citite)