Comisia de la Veneția referitor la modificarea adusă compromiterii intereselor justiției (Codul penal)

 

Forumul Judecătorilor din România a publicat traducerea în limba română a Avizului emis la 20 octombrie 2018 de Comisia de la Veneția privind modificările aduse codurilor penale.

 

În ceea ce privește modificarea adusă compromiterii intereselor justiției, Comisia de la Veneția a reținut următoarele aspecte:

 

  

”80. Modificările propuse la articolul 277 alineatele (1) – (3) CP extind domeniul de aplicare al infracțiunii de divulgare fără drept a informațiilor confidențiale în cauze penale. Dezvăluirea ilegală a informațiilor într-un proces penal, în cazul în care este interzisă prin lege, devine o infracțiune, chiar dacă aceste fapte nu împiedică sau obstrucționează urmărirea penală. Această problemă va fi abordată mai detaliat infra, în contextul modificărilor aduse Codului de procedură penală.

81. În plus, două noi alineate  (31) și  (32),  introduse în conformitate cu alineatul (3), vizează asigurarea unei protecții sporite a prezumției de nevinovăție a suspectului / inculpatului și, respectiv, a dreptului la un proces echitabil:

“(31) Fapta funcționarului public care, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare definitive, se referă la o persoană suspectată sau acuzată, ca și cum aceasta ar fi fost deja condamnată, se pedepsește cu cel puțin 6 luni și cel mult 3 ani de închisoare. Dacă declarația se face în numele unei autorități publice, pedeapsa se majorează cu o treime.

(32) Încălcarea dreptului la un proces echitabil, la judecarea cauzei de un judecător imparțial și independent prin orice intervenție care afectează procesul de repartizare aleatorie a dosarelor este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

82. Au fost exprimate preocupări, în special de către membrii profesiilor judiciare, în ceea ce privește lipsa de precizie, claritate și previzibilitate care ar afecta unele dintre modificările propuse. Pentru mulți interlocutori ai Comisiei de la Veneția, aceste modificări, luate în considerare împreună cu unele dintre recentele amendamente la legile justiției din România,[1] pot fi de asemenea privite ca un element de presiune asupra magistraților.

83. Au fost puse întrebări cu privire la circumstanțele în care divulgarea devine o infracțiune, conduita interzisă și subiectul activ al infracțiunii: ar fi noul alineat 31 aplicabil oricărei declarații publice sau oricărei referințe făcute de un funcționar public, indiferent de contextul în care se face declarația? Ar fi această prevedere aplicabilă unui procuror care, în cadrul căii de atac formulate, se referă la faptul că inculpatul a fost condamnat în primă instanță? De asemenea, sintagma „orice intervenție” din noul alineat 32 a făcut obiectul criticii pentru lipsa de precizie a acesteia.[2]

84. Potrivit autorităților române, dispozițiile propuse, în special noul alineat (31), sunt, ca și cele de la articolul 273 CP, o parte a transpunerii în legislația națională a cerințelor Directivei (UE)  2016/343.[3]  Se presupune că amendamentele vizează, de asemenea, soluționarea situațiilor de divulgare necorespunzătoare în spațiul public a informațiilor legate de cauzele penale în curs de desfășurare, cauzele de corupție notabile care implică înalți funcționari publici, precum și presupusa încălcare a prezumției de nevinovăție în astfel de cazuri și în alte situații.

85. Cu toate acestea, dispozițiile Directivei (UE) 2016/343 au fost redactate într-un mod mai precis, atât în ​​ceea ce privește potențialii infractori, declarațiile, cât și circumstanțele în care prezumția de nevinovăție a suspecților și a celor acuzați poate fi pusă în pericol.

86. În conformitate cu Directiva, măsurile necesare pentru a preveni și a sancționa referirea publică necuvenită la vinovăție „nu trebuie să aducă atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăției persoanei suspectate sau acuzate și nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente și care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare” (articolul 4.1) și „nu trebuie să împiedice autoritățile publice să difuzeze informații în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public.”  (articolul 4.3). Mai mult,  după cum rezultă din Preambulul Directivei, atunci când iau astfel de măsuri, statele trebuie să țină seama în mod corespunzător de dispozițiile naționale privind imunitatea și de legislația națională care protejează libertatea presei și a altor mijloace de informare în masă.

87. De asemenea, trebuie remarcat faptul că nicio dispoziție din Directivă nu impune răspunderea penală și sancțiunile penale în ceea ce privește „Referirile publice la vinovăție”. Articolul 4 prevede doar că trebuie să fie disponibile măsuri adecvate în cazul încălcării obligației de a nu se referi la suspect sau inculpat ca fiind vinovat, în timp ce articolul 10 prevede că trebuie să existe căi de atac eficiente pentru suspecți și inculpați în astfel de cazuri. Răspunderea disciplinară ar părea mai potrivită și mai obișnuită decât sancțiunile penale în astfel de cazuri și pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani pare excesivă, iar alternativa unei amenzi nu este prevăzută.

88. Se recomandă revizuirea modificărilor și completărilor propuse pentru articolul 277 CP și să se abordeze, mai degrabă, încălcările prezumției de nevinovăție în contextul procedurilor disciplinare.

Notă: Această traducere reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România, fiind realizată la cererea sa. Orice preluare a textului se va efectua sub condiţia următoarei mențiuni: „Traducerea acestui aviz reprezintă un demers al Asociaţiei Forumul Judecătorilor din România”. Textul integral al traducerii poate fi accesat la pagina web http://www.forumuljudecatorilor.ro/wp-content/uploads/Avizul-din-20-octombrie-2018-al-Comisiei-de-la-Venetia-cu-privire-la-codurile-penale-traducere-RO.pdf .

[1] Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Spre exemplu, articolul 96 din Legea nr.303/2004 privind răspunderea materială a magistraților; noua secție PICCJ pentru anchetarea magistraților introdusă în Legea nr.304/2004; interzicerea furnizării de informații publice pentru magistrați prevăzută de Legea nr.303/2004.

[2] De asemenea, au fost semnalate dificultăți potențiale în ceea ce privește aplicarea ulterioară a noului alineat 32  al articolului 277 CP, deoarece nu se face nicio referire la posibilele excepții de la repartizarea aleatorie a cauzelor, cum ar fi cele care rezultă din articolul 598 CPP, privind „contestațiile împotriva executării”. În mod similar, au fost menționate probleme de incoerență între noul alineat 32 al articolului 277 CP și un nou alineat (2) propus care urmează să fie introdus în temeiul articolului 8 CPP, care se referă la „repartizarea aleatorie a tuturor cauzelor către judecători și procurori”.

[3] Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale.

No related posts.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


eight − = 1

Publicatie semestriala a Editurii Universitare (acreditata CNCS)

  • SSRN

Parteneri

  • 1. Editura Universitară
  • 2. Centrul de Studii de Drept European
  • 3. JurisClasor CEDO
  • 4. Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Newsletter

E-mail:

Subscribe
Unsubscribe

Accesări (pagini citite)