Aspectele de neconstituționalitate ale dispozițiilor care reglementează constituirea „secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție” și nelegalitatea procedurii de selecție a procurorilor care o compun

I. Aspecte de neconstituționalitate:

Secţiunea a 21-a „Secția pentru investigarea infracțiunilor din justiție” încalcă prevederile art. 1 alin. 5 din Constituție, art. 11 alin. 1 și 2 din Constituție, art. 16 din Constituție, prevederile art. 20 din Constituție, precum și prevederile art.133-134 din Constituție și ale art. 148 alin. 2 și 3  din Constituție.

A. Prin Punctul 1, Articolul I din LEGEA nr. 242 din 12 octombrie 2018, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 868 din 15 octombrie 2018, s-a modificat art. 1 alin. 2 din Legea 303/2004, instituindu-se principiul „separației carierelor”, astfel: „cariera judecătorului este separată de cariera procurorului, judecătorii neputând interfera în cariera procurorilor și nici procurorii în cea a judecătorilor”. Ori, prin reglementarea procedurii de numire a procurorului-șef și a celor 14 procurori care, potrivit secțiunii alcătuiesc secția, se constată, nu doar o încălcare flagrantă a principiului „separației carierelor” ci o inversiune totală, selecția este controlată total de către secția pentru judecători care numește majoritatea membrilor comisiei de concurs, competența plenului fiind una legată. Formularea cu o suficientă precizie a actului normativ permite persoanelor interesate să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. Desigur, este dificil să se adopte legi redactate cu o precizie absolută, dar și cu o anume suplețe, însă caracterul mult prea general și, uneori, chiar eliptic nu trebuie să afecteze previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, par.40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, par.55, sau Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel & S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, par.59). Astfel, dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea 303/2004 și cele cuprinse în Secţiunea a 21-a din Legea 304/2004 sunt ireconciliabile, existența celor două reglementări contrare încalcă prevederile art. 1 alin. 5 din Constituție.

B. Tratatul de Aderare: Protocol, Anexa IX art. 4 prevăd obligația României să accelereze considerabil lupta împotriva corupției, în special împotriva corupției la nivel înalt, prin asigurarea unei aplicări riguroase a legislației anticorupție și a independenței efective a Parchetului Național Anticorupție (PNA-actuala DNA). Implicit această obligație presupune menținerea competenței materiale și personale a DNA, cel puțin la nivelul anului 2005. Excluderea magistraților din domeniul de competență al DNA reprezintă o încălcare directă a prevederilor tratatului de aderare, care face corp comun cu anexele, și implicit o încălcare a dispozițiilor art. 20 din Constituție și art. 148 alin. 2 și 3 din Constituție.

C. Înființarea secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție încalcă cerințelor Comisiei Europene formulate în cadrul MCV precum și recomandările Comisiei de la Veneția sau cele cuprinse în raportul GRECO:

 MCV. Înființarea, în temeiul legilor justiției modificate, a noii secții de anchetare a infracțiunilor comise de magistrați dă naștere unei îngrijorări deosebite în ceea ce privește lupta împotriva corupției, întrucât o nouă structură ar putea fi mai vulnerabilă în ceea ce privește independența decât a fost cazul până în prezent în ceea ce privește DNA, dat fiind că ar putea fi utilizată ca instrument suplimentar de intimidare a magistraților și de exercitare de presiuni asupra acestora. În plus, fiind un departament cu atribuții generale care acoperă toate categoriile de infracțiuni comise de magistrați, acestuia îi va lipsi, de asemenea, expertiza în ceea ce privește anchetarea infracțiunilor de corupție specifice, iar impactul ar fi amplificat dacă anchetarea tuturor persoanelor care au legătură cu un caz în care este implicat un magistrat nu ar mai intra în competența DNA(…)

Suspendarea imediată a punerii în aplicare a legilor justiției și a ordonanțelor de urgențe subsecvente.

Revizuirea legilor justiției, ținând seama pe deplin de recomandările formulate în cadrul MCV, precum și de recomandările Comisiei de la Veneția și ale GRECO.

GRECO recomandă să fie abandonată crearea noii secții speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție”.

Comisia de la Veneția. „În aceste împrejurări, cu toate că alegerea mijloacelor de combatere a infracționalității aparține legiuitorului național, temerile existente că noua structura va fi (încă) un instrument de intimidare și presiune la adresa judecătorilor și procurorilor – în special dacă este combinată cu alte noi măsuri preconizate în privința lor, cum sunt prevederile referitoare la răspunderea materială a magistraților – pot fi considerate legitime și nu ar trebui ignorate. Consultări suplimentare, efective și cuprinzătoare, cu corpul profesional, ar trebui să contribuie la identificarea celui mai potrivit cadru de combatere a infracțiunilor, inclusiv a corupției din justiție. În orice caz, adeziunea corpului profesional la modelul propus este o precondiție esențială a eficacității acestuia”.

Deși cele trei documente deși folosesc termenul „recomandare”, din analiza conținutului și naturii juridice a rapoartelor MCV și GRECO, rezultă că aceste rapoarte conțin dispoziții obligatorii pentru statul român. Acordul pentru constituirea GRECO fost semnat de România în 1999, astfel statul român este membru de la înființare. Nerespectarea recomandărilor GRECO constituie o încălcare a dispozițiilor art. 11 alin. 1 și 2  și a art. 20 din Constituție.

 Cu privire la Mecanismul de Cooperare și Verificare, Curtea Constituțională a statuat obligativitatea recomandărilor cuprinse în raport, prin Decizia 2/2012 în care se prevede:

În ceea ce priveşte aceste angajamente, Curtea constată că, prin Decizia 2006/928/CE a Comisiei Europene din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare şi verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referinţă specifice în domeniul reformei sistemului judiciar şi al luptei împotriva corupţiei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 354 din 14 decembrie 2006, s-a reţinut că au fost identificate de Comisie „chestiuni rămase nerezolvate, în special în ceea ce priveşte responsabilizarea şi eficienţa sistemului judiciar“ din România. În Raportul Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele realizate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare, din 20 iulie 2011, se reţine la acest capitol că „România nu s-a angajat încă într-un proces de reformă aprofundată a sistemului disciplinar“. Or, calitatea de membru al Uniunii Europene impune statului român obligaţia de a aplica acest mecanism şi a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru, în conformitate cu dispoziţiile art. 148 alin. (4) din Constituţie (…)

Nerespectarea  recomandărilor din raportul MCV reprezintă o încălcare a prevederilor art. 148 alin. 2 și 3  din Constituție.

D. Prin reglementarea procedurii de numire a procurorului-șef și a celor 14 procurori care, potrivit secțiunii alcătuiesc secția, se creează o discriminare nejustificată între membrii CSM.Prin introducerea condiției de eligibilitate a membrilor aleși ai CSM în cadrul comisiei de selecție a procurorului-șef și a celor 14 procurori, să fi funcționat efectiv la o Curte de Apel sau la ÎCCJ, se face o discriminare între membrii magistrați ai consiliului. Practic, se stabilesc două categorii de membrii aleși din rândul judecătorilor și procurorilor cu statut și atribuții diferite, în funcție de criteriul funcționării efective în cadrul unei instanțe sau parchet având cel puțin de nivel de curte de apel sau parchet de pe lângă aceasta. Reglementarea constituțională a Consiliului Superior al Magistraturi exclude orice diferențiere între membrii aleși din rândul judecătorilor și procurorilor. Suplimentar, este vădit caracterul „conjunctural-personal” al acestei reglementări, este cu atât mai pregnant cu cât în secția pentru judecători, cei 2 reprezentanți ai judecătoriilor (care au grad de curte de apel deși nu au funcționat efectiv într-o astfel de instanță) s-au poziționat constant împotriva modificărilor „legilor justiției” în sensul înființării acestei secții (astfel se obține o majoritate confortabilă în secția pentru judecători care permite recrutarea unor candidați agreați de respectivul grup majoritar). Practic această reglementare cu caracter vădit personal nu întrunește criteriile de aplicabilitate generală specifice actelor cu caracter normativ încălcându-se prevederile art. 1 alin. 5 din Constituție. Totodată, sunt încălcate prevederile art. 16 din Constituție precum și prevederile art.133-134 din Constituție.

II. Aspecte de nelegalitate a procedurilor de desemnare a procurorului-șef și a procurorilor numiți până în prezent

Comisia de concurs pentru numirea procurorului-șef și a procurorilor numiți până în prezent în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție nu a fost încă legal constituită. Astfel:

 

A. Comisia desemnată pentru selectarea procurorului-șef nu s-a constituit legal, nefiind desemnat un membru CSM procuror conform disp. art. 883 alin. 2 lit. b din Legea 304/2004 care prevede următoarele:

”(2) Componența comisiei de concurs este următoarea:

a) 3 membri judecători, care fac parte din Secția pentru judecători;

b) un membru procuror, care face parte din Secția pentru procurori și a funcționat la un parchet de grad de cel puțin parchet de pe lângă curtea de apel, desemnat de Secția pentru procurori.”

 

Art. II alin. 3 din OUG 90/2018 prevede că respectiva comisie de concurs își desfășoară activitatea în prezența a cel puțin 3 membrii. Aceasta se referă la funcționarea și nu la constituire comisiei de concurs. Pentru a fi legal constituită, trebuie desemnați cei 4 membrii. Pentru a funcționa legal este suficientă prezența a 3 dintre cei 4 membrii desemnați. Or, prin nedesemnarea unuia dintre membrii, suntem în prezența unei nelegale compuneri a comisiei, care în fapt are 3 membrii în loc de 4 cum prevede legea.

 

B. Comisia desemnată pentru numirea procurorilor în cadrul Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție nu s-a constituit legal, nefiind desemnat în comisie un membru CSM procuror și nici desemnat legal (vezi supra A.) procurorul-șef al Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție conform disp. art. 885 alin. 5 lit. a din Legea 304/2004 care prevede următoarele:

”(5) Concursul prevăzut la alin. (2) constă în:

a) Un interviu, transmis direct și ulterior arhivat pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, susținut în fața comisiei prevăzute la art. 883 (2) din care face parte de drept și procurorul șef secție.”

C. Membrii judecători desemnați în comisia de concurs au votat în plenul CSM validarea rezultatelor și numirea procurorului-șef și a procurorilor numiți până în prezent în cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție, deși erau evident incompatibili. Incompatibilitatea rezultă și din necesitatea ulterioară de a exclude în mod expres acest caz de incompatibilitate prin OUG 7/2019, care prevede: „5. La articolul 88^5, după alineatul (11) se introduc două noi alineate, alineatele (11^1) şi (11^2), cu următorul cuprins:

„(11^1) Membrii comisiilor de concurs prevăzute în prezenta secţiune nu devin incompatibili şi îşi exprimă votul în Plenul Consiliului Superior al Magistraturii.” Concluzia logică este aceea că la momentul procedurii de selectare a procurorului-șef și a procurorilor numiți până în prezent, cei 3 membrii judecători erau incompatibili să voteze în plen.

Prim-procuror militar adjunct,

col. magistrat,

Pîrlog Bogdan-Ciprian

No related posts.

Lasă un comentariu


seven − 4 =