Interviu cu domnul Péter Darák, Președintele Curia (Curtea Supremă de Justiție) din Ungaria

INTERVIURI – Despre justiție și judecători

 

Interviu cu domnul Péter Darák, Președintele Curia (Curtea Supremă de Justiție) din Ungaria

 

Domnul Péter Darák a absolvit Facultatea de Drept a Universității Janus Pannonius Pécs, fiind doctor în drept al aceleiași universități. A activat ca procuror la Parchetul din Zalaegerszeg (1990), judecător la Judecătoria din Zalaegerszeg (din anul 1991), apoi a fost numit judecător la Curtea Supremă, în cadrul Secției de contencios administrativ (2000). Din anul 2012, este președinte al Curții Supreme de Justiție din Ungaria. Îndeplinește  funcții didactice la Facultatea de Drept din cadrul Universității Pázmány Péter și la Facultatea de Drept din cadrul Universității  Eötvös Loránd. Este autor al unui număr impresionant de studii științifice, publicate în Ungaria, Austria, Germania.

1. Ce măsuri considerați oportune pentru consolidarea independenței justiției și câștigarea încrederii cetățenilor? Ar trebui ca judecătorii și procurorii să aibă consilii judiciare diferite?

În primul rând, trebuie să fie clar pentru cetățeni că independența puterii judecătorești are valoarea unui instrument: ajută un judecător să-și îndeplinească îndatoririle fără constrângeri sau influențe nejustificate. Datoria sa este aceea de a decide asupra fiecărei cauze, o îndatorire pe care nu o poate evita și pentru care poartă răspunderea disciplinară și civilă. Nu în ultimul rând, trebuie să răspundă conștiinței sale. Și un judecător de bună credință șicu înaltă conștiință nu ezită, atunci când este necesar, să solicite sfaturi de la colegii săi mai vechi în funcție și mai experimentați. Acest lucru nu încalcă principiul independenței puterii judecătorești, deoarece sarcina de a decide asupra cauzei este în mâinile judecătorului procesului.

Încrederea publică în sistemul judiciar poate fi consolidată, în principal, prin hotărâri întemeiate, clar motivate și înțelese. În Ungaria, cel mai înalt organism judiciar este Curia (Curtea Supremă), care este obligată, între altele, să asigure coerența jurisprudenței. Prin urmare, este esențial ca Curia să consulte judecătorii și alți profesioniști din domeniul juridic din întreaga țară pentru a recunoaște chestiunile legale care îi privesc cel mai mult pe cetățeni, pentru a afla mai mult despre diferitele răspunsuri ale judecătorilor la aceste probleme și, prin urmare, pentru a oferi alternative. Cu toate acestea, vor funcționa doar acele consultări în care metodele de cercetare și consilierii implicați corespund cerințelor de independență și imparțialitate.

2. Care ar trebui să fie rolul unui ministru al justiției, membru al guvernului (și solidar cu deciziile luate de guvern)?

În opinia mea, un dialog sănătos între puterile separate, care să respecte competențele celeilalte, este bun pentru o societate democratică. Dialogul dintre puterea judecătorească și puterea legislativă este constant: ar trebui ca o interpretare jurisprudențială a legii, dacă nu ar acceptabilă pentru legislativ, să determine adoptarea de acesta a unei noi legi sau să conducă la modificarea legilor existente. Aceste modificări vor fi ulterior interpretate de instanțe. Acest circuit de interpretare și modificare a legii se poate relua. Iar dacă o legislativul nu dorește să intervină retrospectiv, acest fenomen este unul normal. În concluzie, cred că deschiderea spre dialogul profesional este rolul care se potrivește cel mai bine unui ministru al justiției într-o democrație.

3. Care ar fi măsurile adecvate care trebuie luate pentru o „definitivă” separație între puterile politice și judiciare? Este o utopie?

Statul de drept, permițând în același timp un anumit grad de suprapunere între puterile executivă și legislativă, necesită stabilitate și neutralitate față de puterea judecătorească. În consecință, influența politică, la fel ca și alte influențe inadecvate, ar trebui să fie ferm exclusă atât în timpul judecării cauzelor, cât și în aspectele de organizare a instanelor. Spre exemplu, dacă judecătorii sunt numiți în funcție ca urmare a intervenției altei puteri, riscul de influență parțială trebuie echilibrat sistematic, e.g. prin utilizarea consiliilor judiciare în timpul procedurilor, astfel încât opiniile sau deciziile acestora să nu poată fi ignorate.

Cu toate acestea, având în vedere efectele pozitive ale unui dialog sănătos între puteri, nu susțin separația lor rigidă. Principiul democrației include ideea că legitimitatea tuturor puterilor derivă din popor, iar această “origine” comună creează o răspundere comună. Aceasta creează și îndatorirea de a coopera.

 

4. Sunteți de acord cu ideea de a filma și difuza procesele judiciare?

Nu pot da un răspuns general la această întrebare, din două motive. În primul rând, principiul ședințelor publice de judecată este restrâns în mai multe cazuri, din motive precum obiectul cauzei (spre exemplu, date clasificate), garanțiile procedurale (spre exemplu, protecția martorilor) sau confidențialitatea părților. În al doilea rând, avantajele sau dezavantajele difuzării live din sala de judecată depind în mare măsură de alte tradiții și de cultura juridică dintr-o țară. În Ungaria, participarea reporterilor la audieri care atrag interesul public larg este susținută de lege. Experiența ne spune totuși că procesele judiciare pot fi raportate în mod obiectiv numai dacă informațiile nu sunt transmise în vrac – iar transmisiunre în direct este o transmisie nefiltrată – ci doar dacă publicul primește informații bine structurate asupra unui caz.

5. În opinia dumneavoastră, judecătorul ideal există deja sau poate exista?

Cel mai bun judecător s-a născut deja de mai multe ori. Nu putem vorbi despre cel mai bun judecător într-un sens absolut, putem vorbi doar despre cel mai bun judecător dintr-o anumită eră sau într-un anumit caz. Și se poate întâmpla chiar și celui mai bun judecător dintr-o cauză ca într-o altă cauză să nu ia cea mai bună decizie posibilă. Cu toate acestea, putem avea încredere în fiecare judecător după un timp, deoarece, în cursul judecării cauzelor una după alta, evoluează un fel de caracter juridic: o înțelepciune practică care combină cunoștințele profesionale cu o înțelegere a naturii umane.

 

Interviu realizat de

Dragoș Călin,

judecător, Curtea de Apel București

No related posts.


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


− six = 2

Publicatie semestriala a Editurii Universitare (acreditata CNCS)

  • SSRN

Parteneri

  • 1. Editura Universitară
  • 2. Centrul de Studii de Drept European
  • 3. JurisClasor CEDO
  • 4. Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Newsletter

E-mail:

Subscribe
Unsubscribe

Accesări (pagini citite)