Obligația unui procuror de a nu afișa o apartenență politică și de a fi neutru, neavând dreptul de a se folosi de poziția sa oficială în interesul partidelor politice. Reclamantul, care ocupa funcția de adjunct al Procurorului General al Armeniei, a participat la un miting în cadrul căruia a prezentat un discurs public care sprijinea un candidat al opoziției la președinție, criticând autoritățile, în special în ceea ce privește desfășurarea alegerilor. Ingerința în dreptul libertății de exprimare a reclamantului, chiar și sub forma unei sancțiuni discplinare, a fost proporțională cu scopul legitim urmărit și, prin urmare, necesară într-o societate democratică

CEDO, cauza Jhangiryan c. Armeniei, decizia de inadmisibilitate din 5 februarie 2013, cererea nr. 8696/09

Situația de fapt

La data de 19 februarie, dată la care au avut loc alegerile prezidențiale în Armenia, Levon Ter-Petrosyan, primul președinte al Armeniei, a anunțat că acestea nu s-au defășurat într-un mod liber și corect. După această dată, în Piața Libertății din Erevan au avut loc proteste și mitinguri organizate de miile de simpatizanți ai opoziției.

Reclamantul Gajik Jhangiryan, deținea, la acel moment, funcțiile de adjunct al Procurorului General al Armeniei dar și de consilier de justiție de prim grad. În trecut acesta mai ocupase și alte funcții înalte în Parchetul Militar dar și funcția de ministru adjunct al Justiției.

La 22 februarie 2008, reclamantul a susținut un discurs public la un miting al opoziției, declârand că este recunoscător poporului dar și președintelui ales, pentru modalitatea în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale, și că până la momentul respectiv, el nu mai întâlnise o fluență atât de mare de abuzuri, violență, bătăi și intimidări desfășurate pe perioada alegerilor precedente.

Discursul reclamantului:

”Dragi cetățeni, acum vreau să las la o parte emoțiile pentru o vreme și să vorbeasc în substanță. Știți foarte bine că am văzut și am avut de-a face cu multe alegeri. Dar proporționalitatea falsificărilor, violenței, bătaii și lovirii, intimidării din  timpul acestor alegeri nu s-a mai întâmplat până acum. Vă îndemn și vă rog să rămâneți pe poziții în ceea ce privește votul dumneavoastră. Levon Ter-Petrosyan, singur, nu poate face nimic. Noi, fiecare dintre noi, eu și fiecare dintre voi, ar trebui să rămână pe poziții pentru votul său. În cele din urmă, pe acest pământ vom stabili statul de drept, punerea în aplicare a legii nu ar trebui să depindă de persoana țintă. Legea nu ar trebui să se aplice în baza oportunității: cazurile din Talin și Ashtarak ar trebui să fie calificate în același mod, în temeiul aceluiași articol și suportând aceleași sancțiuni, mai degrabă victima transformată în acuzat și acuzatul în victimă. Va fi decisiv: dacă nu vă apărați votul, dacă nu vă sustineți președintele ales, să nu va plângeti mai târziu de cineva că a fost înfrânt în mod ilegal, un alt deținut ilegal și un al treilea condamnat nelegal, să nu vă plângeți de nimeni, așa cum va trebui să vă plângeti pe voi înșivă.

Dragi prieteni, nu aș fi sincer cu mine dacă nu aș discuta cu dumneavoastră despre cauza din 27 octombrie 1999  [cauza penală cu privire la împuscaturile din Parlamentul armean, în urma căreia au fost uciși mai mulți oficiali de rang înalt, inclusiv prim-ministrul Vazgen Sargyan, precum și un jurnalist. Mă alătur cu siguranță evaluării politice făcute de Levon Ter-Petrosyan. Cu toate acestea, procedura penală a fost nesocotită într-un mod nelegal, realizându-se încălcări grave ale Codului de procedură penală, iar aceste incălcări au rămas neinvestigate.

Vă promit că, dacă ajutați președintele ales și mă ajutați și pe mine, vom izbândi. Mă adresez tuturor prietenilor lui Vazgen Sargsyan, tuturor celor care consideră că aparțin echipei lui Vazgen Sargsyan. Mă adresez tuturor luptătorilor pentru libertate, indiferent de pălăria pe care în prezent o poartă: acesta este un test de spirit. Băieți, gata cu toasturile în jurul meselor, plângând, blestemând și aruncând noroi. Ziua cea mare a venit, a sosit momentul: fiți proprietarii țării voastre!

Oameni buni, eu sunt procuror, până acum am fost avocat, eu nu vă chem la violență, dar eu spun că nu ar trebui să batem în retragere și nu consider că există niciun ofițer general sau al armatei în această țară care ar ridica o mână împotriva poporului armean.”

Se pare că, în aceeași zi, la decizia Procurorului General al Armeniei, au fost inițiate proceduri disciplinare împotriva reclamantului. Tot în aceeași zi, comisia disciplinară a formulat concluzii în scris, după cum urmează:

”Vinovăția reclamantului, referitor la aspectele disciplinare de mai sus, este confirmată prin următoarele probe: în data de 22 februarie 2008, reclamantul a participat la un miting în Piața Libertății, având ca obiect declarații politice și prin care l-a susținut pe Levon Ter-Petrosyan. Reclamantul a încălcat abuziv cerințele Secțiunii 7 par. 1 si Secțiunii 43 par. 5 (2) din statutul procurorilor; nu a dat dovadă de imparțialitate politică și neutralitate, nesocotind independența activității unui procuror”.

În data de 23 februarie 2008, Președintele Armeniei a adoptat două decrete prin care l-a sancționat pe reclamant prin retrogradare, în conformitate cu art. 55 alin. 9 din Constituție și Secțiunea 7 par. 47 alin. 5 din lege, din funcția de procuror general adjunct la rangul de prim-consilier juridic.

La data de 22 aprilie 2008, reclamantul a înaintat o cerere prin care a solicitat anularea decretelor. În esență, a susținut că eliberarea sa din funcție, în temeiul încălcarii secțiunii 7 alin. 1 din Lege, nu a fost avută în vedere de art. 50 din lege, care conținea o enumerare limitativă a motivelor privind eliberarea unui procuror din funcție. În cele din urmă, la data de 1 august 2008, cererea reclamantului a fost respinsă, ca nefondată.

Reclamantul a formulat apel la 31 octombrie 2008 împotriva hotărârii din 1 august 2008, respins, ca inadmisibil, la 14 noiembrie 2008 de Curtea de Casație.

În baza art. 7 alin. 1 din cadrul statutului procurorilor, un procuror nu poate fi membru al unui partid politic și nici să desfășioare o activitate politică. Un procuror este obligat să dea dovadă de reținere politică și neutralitate în orice circumstanțe. Potrivit Secțiunii 43 alin. 5 (2), pe durata îndeplinirii îndatoririlor oficiale, procurorul nu are dreptul de a se folosi de poziția sa oficială în interesul unui partid.

Potrivit Secțiunii 46, care prevede abaterile disciplinare, un procuror poate fi sancționat disciplinar în caz de încălcare gravă sau încălcări regulate ale legii în exercitarea atribuțiilor sale.

Asupra art. 10 din Convenție

Reclamantul s-a plâns de faptul că autoritățile armene, prin eliberarea din functie și retrogradarea profesională dispusă, i-au încălcat libertatea de exprimare.

Reclamantul a susținut, între altele, că motivul pentru care a fost demis nu era prevăzut de art. 50 din lege. Mai mult, procedurile disciplinare au fost realizate post-factum, fiind lipsit de posibilitatea de a da o explicație în cursul procedurii. Retrogradarea era nelegală potrivit art. 55 alin. 16, invocat în decret. În plus, nici decretul nu i-a fost adus la cunostință, potrivit art. 60 alin. 1 din legea privind actele juridice și, în consecință, nu poate fi considerat ca intrat în vigoare.

În ce privește întrebarea dacă astfel de ingerințe au fost necesare într-o societate democratică, reclamantul a afirmat că discursul său a fost determinat de dorința de a da un aviz cu privire la o serie de aspecte de interes public. Deși discursul a fost emoțional și de natură critică, nu a făcut apel la violență. Din contră, a subliniat în mod expres necesitatea cetățenilor de a fi ghidați de lege și de Constituție. Un astfel de comportament nu poate fi considerat ca fiind o implicare în politica activă. Mai mult, a fost supus disproporționat sancțiunii disciplinare celei mai severe și anume eliberarea din funcție, de asemenea, a fost retrogradat în funcție, ceea ce a agravat gradul de severitate al măsurii.

Aprecierea Curții

Curtea a constatat că reclamantul era adjunctul Procurorului General în momentul în care a ținut discursul contestat, în acest sens, reiterând faptul că garanțiile prevazute în art. 10 se aplică funcționarilor publici, cum sunt judecătorii (Kudeshkina c. Russiei, nr. 29492/05, par. 80, 26 februarie 2009) și ofițerilor de politie (Rekvényi c. Ungariei [MC], nr. 25390/94, par. 26).

Ingerința să fi fost prevăzută de lege și să fi avut un scop legitim. Reclamantul a susținut că eliberarea sa din funcție nu a fost „prevazută de lege”. Cu toate acestea, Curtea a reținut că reclamantul a fost eliberat din funcție în baza art. 47 par. 1 din lege, care în mod clar prevedea o astfel de sancțiune disciplinară. În general, inițierea și desfășurarea procedurilor disciplinare împotriva reclamantului au fost efectuate în conformitate cu dispozițiile relevante ale legii și ale Constituției. În măsura în care reclamantul poate să conteste calitatea legii aplicate în cazul său, Curtea nu consideră aceasta drept un motiv suficient pentru a concluziona că actele normative invocate de autoritățile naționale – atât la eliberarea reclamantului din funcție cât și la retrogradare – nu au fost publicate sau că efectul lor nu era previzibil (mutatis mutandis, Kudeshkina, citată mai sus, pag. 81).  În ceea ce privește argumentele reclamantului referitoare la inechitatea procedurilor disciplinare și comportamentul lor post-factum, Curtea a considerat că acestea se referă, în esență, la proporționalitatea măsurii contestate și vor fi luate în considerare în mod amănunțit. În concluzie, Curtea apreciază că ingerința în dreptul reclamantului la libera exprimare a fost „prevăzută de lege”.

În ceea ce privește existența unui scop legitim, Curtea a constatat deja o cerință referitoare la funcționarii publici, inclusiv ofițerii de poliție, de a se abține de la activități politice, urmărind obiectivele legitime de protecție a securității naționale, siguranței publice și prevenirea tulburarilor (Rekvenyi, citată mai sus, par. 41). În același mod, Curtea a considerat restricția în cauză, și anume cerința pentru procurori, care, împreună cu ofițerii de poliție sunt considerați oficiali de punere în aplicare a legii, pentru a afișa reținere politică și pentru a nu desfășura activități politice, sens dat de interpretarea par. 2 al art. 10 din Convenție.

Ingerința să fie „necesară într-o societate democratică”

În cauza de față, sarcina Curții este de a determina dacă există un echilibru echitabil între dreptul fundamental al persoanei la libertatea de exprimare și interesul legitim al unui stat democratic, având în vedere că serviciul său public o promovează în mod corespunzător în sensul enunțat la art. 10 alin.2. În efectuarea acestei revizuiri, Curtea a luat în considerare faptul că ori de câte ori dreptul funcționarilor publici la libertatea de exprimare este în neconcordanță cu „sarcinile și responsabilitățile” prevăzute la art.10 alin. 2, asumându-i o semnificație specială, se justifică faptul că a fost lăsată autorităților naționale o anumită marjă de apreciere în a determina dacă ingerința contestată este „proporțională” cu scopul legitim urmărit. În acest sens, o importanță deosebită va fi oferită funcției deținute de reclamant, declarația sa și contextul în care a fost făcută (Wille c. Liechtenstein, nr. 28396/95, par. 63).

Revenind la circumstanțele prezentei cauze, Curtea a reținut că reclamantul, în momentul în care a făcut declarațiile contestate, ocupa unul dintre cele mai înalte posturi din sistemul de justiție din Armenia. Ca un funcționar public, în calitate de depozitar al autorității publice responsabile pentru protejarea intereselor generale ale statului, el avea obligația de a nu afișa o apartenență politică și de a fi neutru, neavând dreptul să se folosească de poziția sa oficială, în interesul partidelor politice, în general, de a desfășura activități politice.

Curtea a observat că la 22 februarie 2008, reclamantul a participat la un miting în cadrul căruia a prezentat un discurs public care sprijină un candidat al opoziției la președinție, criticând autoritățile actuale, în special în ceea ce privește desfășurarea alegerilor în cauză. Acest lucru a fost de fapt recunoscut de reclamant în observațiile sale. În continuare, reclamantul i-a încurajat pe participanții la miting pentru a continua acțiunile de protest și să nu se retragă. Prin urmare, discursul reclamantului a fost unul de natură evident politică. În plus, acesta conține și declarațiile legate de raporturile de serviciu, în special, în ceea ce privește ancheta desfășurată în urma unui atac terorist mortal avut loc în Parlamentul armean în 1999. În ceea ce privește contextul în care a fost făcut discursul reclamantului, Curtea notează că situația politică din Armenia de după 19 februarie 2008, moment al alegerilor prezidențiale, a fost caracterizată ca o confruntare politică între autorități și opoziție, opoziție care a susținut că rezultatele alegerilor au fost trucate în masă.

În concluzie, Curtea a considerat că ingerința în dreptul libertății de exprimare a reclamantului, chiar și sub forma unei sancțiuni discplinare, a fost proporțională cu scopul legitim urmărit și, prin urmare, necesară într-o societate democratică.

În ceea ce privește afirmațiile reclamantului potrivit cărora procedura disciplinară împotriva sa a fost efectuată post-factum, ca urmare a faptului că dreptul său de a da o explicație a fost încălcat, Curtea a observat că reclamantul contestă legalitatea acțiunilor statului împotriva sa în fața instanței de contencios administrativ, timp în care a fost capabil să-și prezinte argumentele – și într-adevăr a făcut acest lucru – în sprijinul cererii. Prin urmare, faptul că reclamantul a fost privat de dreptul de a oferi o explicație în cadrul procedurii disciplinare poate fi acoperit prin posibilitatea de a efectua acest lucru în fața Curții Administrative.

Asupra altor încălcări invocate

Reclamantul a pretins că demiterea sa din funcție și retrogradarea au încălcat garanțiile art. 8, 11 și 14 din Convenție.

În lumina tuturor materialelor aflate în posesie și în măsura în care aspectul reclamat este de competența sa, Curtea a constatat că acesta nu dezvăluie nici o aparență de încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenție sau protocoalele aditionale la aceasta. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă ca vădit nefondată și declarată inadmisibilă în conformitate cu art. 35 par. 3 lit. a și 4 din Convenție.

Notă: Textul face parte din lucrarea Magistratii si instantele judecatoresti in jurisprudenţa Curtii Europene a Drepturilor Omului. Hotarari relevante, coordonator Dragoș Călin. Colectiv: Luminita Gabura, Iulia Diana David, Diana Chibulcutean, Ioana Alexandra Precup, Augustina Rodica Moldovan, Oana – Maria Stefănescu, Dan Alexandru Sipos, Dumitru Cazac, Editura Universitara, Bucureşti, 2013, ISBN 978-606-591-850-4

No related posts.

Lasă un comentariu


+ eight = 14