Interviu cu dl. Cătălin Tolontan

imagesggCătălin Tolontan este unul din cei mai cunoscuţi jurnalişti români de sport, redactor-şef şi director general al Gazetei Sporturilor şi autor al unui blog de fotbal şi media. A intrat în presă în 1990, la ziarul studenţesc al Facultăţii de Comerţ din Academia de Studii Economice. A lucrat la Student, Azi, Gazeta Sporturilor pe vremea când aceasta aparţinea vechii redacţii Sportul, Sportul românesc şi ProSport, pentru a reveni la Gazeta Sporturilor în 2001. În afară de funcţii editoriale, Cătălin Tolontan a mai făcut parte, în redacţiile menţionate, din departamente de IT şi a lucrat ca tehnoredactor. Blog-ul lui Cătălin Tolontan, tolo.ro, abordează mai ales subiecte de sport, dar şi informaţii şi comentarii pertinente cu privire la piaţa media.

 

1. Consideraţi că România de azi este diferită de cea anterioară anului 1989? Din această perspectivă, se poate vorbi, din perspectiva dumneavoastră, de o magistratură de dinainte de 1989 şi de una de după 1989?

 

Trăim nu doar într-o lume diferită, dar și într-o lume mai incomodă. Libertatea e dificilă, presupune alegeri, riscuri și nu mai poți da vina pentru ceilalti pentru propriile nereușite. Unul dintre domeniile vitale ale diferenței este actul juridic. Înainte, el era profund politizat, adică decis după criterii ideologice. Existau, desigur, și înainte de 1989 oameni cu o cultura juridică admirabilă, buni procurori sau judecători, dar, pe ansamblu, nu exista justiție. Astăzi, avem un sistem care se caută. Dar e evident mai bun decât cel dinainte! Ştiţi ce mă amuză uneori? Că magistraţii seamănă cu jurnaliştii în percepţia publică și în incapacitatea lor de a vorbi cu mândrie despre propria profesie. Ambele domenii au probleme, dar medicina nu are? De aceea, cred că e vital ca nu numai medicii, ci și magistraţii și jurnaliştii să practice un discurs cu autoreferințe pozitive despre meseria lor.

 

2. Ar trebui trecută cu vederea colaborarea unor magistraţi cu serviciile Securităţii, dată fiind experienţa şi competenţa acumulată (ştiut fiind că un bun specialist se formează în mulţi ani) sau ar trebui ca aceste persoane să fie expuse şi îndepărtate din profesie? Soluţia din Germania de Est, unde, după căderea zidului şi reunificare, judecătorii din perioada comunistă au fost îndepărtaţi, este cea mai bună?

 

Prima condiţie a unui bun magistrat este independența. O condiţie necesară, nu și suficientă, evident. Cum poate fi autonom profesional cineva şantajabil pentru colaborarea cu Securitatea?! Îmi pare rău, ştiu că e bine ca în viata să ai nuanţe, dar meseria dumneavoastră, și aici semănaţi cu jurnaliştii, e fondată pe credibilitate, de aceea sunt categoric: foştii colaboratori ai Securităţii nu trebuie să mai ocupe funcţii publice.

 

3. Consideraţi că şi în prezent, în lume şi în România, puterea politică exercită influenţă sau control asupra magistraţilor? În ce modalitate? Prin ce pârghii?

 

Da, din păcate. Întâi, prin subfinanţarea sistemului judiciar, ceea ce este nu doar o ruşine, ci și un asasinat asupra societății. Nişte magistraţi prost plătiţi sunt nişte magistraţi vulnerabili. Sî nu aloci mijloace ultimei instanţe la care are acces un cetățean, am numit justiţia, este o prostie imensă a clasei politice. Unul dintre filmele mele favorite este serialul american “West Wing”, despre viața echipei de la Casa Albă. Există acolo un episod tulburător în care preşedintele încearcă să-l convingă pe șeful Curţii Supreme a Statelor Unite să demisioneze pentru a numi pe cineva mai tânăr. Judecătorul îi răspunde, refuzând: “Am 80 de ani, cu zile proaste și zile bune. Dar în cea mai proastă zi a mea sunt mai lucid și am un mai mare discernământ decât cel pe care vrei să-l numeşti”. M-a fascinat întotdeauna stilul acesta de independență a magistraţilor. Și m-a durut, de pildă, când după alegeri, cei de la Curtea Constituţională de la noi n-au spus ceva de genul: “Nu e treaba noastră cine a ieşit preşedinte. Dar alegerile sunt un bun public și forma de încredere pe care se clădeşte democraţia. De aceea alegem un judeţ si comandăm experţilor să verifice toate presupusele nereguli. Abia apoi vom da un răspuns”. Lăsați-mă sa fiu naiv si sa cred că vom avea cândva oamenii care vor dori să facă asta! La celebrele alegeri controversate din Florida, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii  a răspuns: “Rezultatul alegerilor e important, dar mai importantă este reputaţia acestei Curţi!”. Aşa e! Pentru că preşedintele e un om, pe când ei apărau un principiu.

 

4. Dacă ar trebui să vă adresaţi unei instanţe din România, pentru a vă ocroti un drept, aţi avea încredere în sistem, în general, şi în judecător, în special? Există vreo diferenţă între ceea ce ar trebui să fie un judecător şi ceea ce el este, în realitate?

 

Da, am încredere în magistraţi! Tot timpul am scris asta și nu voi înceta să o spun. Nu putem trăi în absența încrederii în instituţiile pe care, până la urmă, noi le facem, noi le plătim și trebuie să lucreze pentru binele public. De aceea, mă deranjează că, la întâlnirile cu magistraţii, preşedintele României vorbeşte excesiv despre cazurile negative. Am remarcat asta în retorica lui Traian Băsescu: nu dă exemple nominale de reuşita în profesie! Îl tine minte pe șeful de gară care a oprit un tren de contrabandă, dar nu l-am auzit oferind public exemplul unui procuror bun sau al unui judecător care a rezolvat un număr imens de dosare. Când îl voi auzi pe preşedintele Băsescu lăudând un procuror, un grefier, un judecător voi simţi ca e și preşedintele meu.

 

5. Ce socotiţi că ar trebui să facă membrii acestui corp profesional pentru întărirea independenţei şi sporirea încrederii publicului în actul de dreptate? Cum ar trebui să se comporte un judecător? S-a născut oare judecătorul ideal?

 

Să comunice despre reuşitele lor. Am spus asta și la o întâlnire cu corpul dumneavoastră profesional la Institutul Naţional al Magistraturii. Simt nevoia să văd la televizor un magistrat care să spună: “Nu mai cereţi dreptate cu bâta! E legal și e logic ca un proces să dureze 2 ani. Dreptatea nu se face prin referendum. Verdictele nu se dau prin vot popular!”. Există, pe lumea asta lucruri care nu se plebiscitează: o descoperire ştiinţifica sau decizia unei instanţe!

 

Related posts:

  1. Интервью Ольга Кудешкина – свобода выражения мнений
  2. Interviu cu dl. Matei Vişniec
  3. Interviu cu dl. Virgil Nemoianu
  4. Lansarea volumului „Despre justiţie şi judecători. Interviuri”
  5. Interviu cu dl. Dan Grigore

Tags: , , , , , , , , ,


Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


nine − = 4

Publicatie semestriala a Editurii Universitare (acreditata CNCS)

  • SSRN

Parteneri

  • 1. Editura Universitară
  • 2. Centrul de Studii de Drept European
  • 3. JurisClasor CEDO
  • 4. Centrul de Resurse Juridice din Moldova

Newsletter

E-mail:

Subscribe
Unsubscribe

Accesări (pagini citite)